Care este primul lucru care vă vine în minte când auziți „oxigen”? Putem trăi câteva săptămâni fără hrană, câteva zile fără apă și doar câteva minute fără oxigen. La asta vă gândiți? La oxigenul fără de care n-ar putea fi nici foc nici apă? La oxigenul care înseamnă viață?
Și-acum vă-ntreb, există oameni-oxigen? Oameni în fața cărora vi se taie respirația și aveți impresia că plămânii voștri, din acel punct, nu vor mai funcționa decât în prezența lor? Despre asta, sau și despre asta este vorba în spectacolul Oxigen, de la Teatrul Național Timișoara.
Sașa (Claudia Ieremia)
Sașa este femeia-oxigen. Cea care întoarce priviri și oprește respirații. O rusoaică frumoasă, urbană și inteligentă din Moscova.
Sașa (Cătălin Ursu)
Sașa provine din Serpuhov, un oraș care pare să nu existe decât pentru cei care îl populează.
Sașa și Sașa împart nu numai o iubire cu termen de expirare, ci de-asemeni o obsesie. Amândurora le este teamă de perspectiva vieții fără oxigen, căci nu există păcat mai mare decât să trăiești degeaba. A simțit-o pe pielea ei soția lui Sașa din Serpuhov, care zace îngropată sub straturile din grădină. Femeia cu părul negru care nu mai era de mult oxigen și de a cărei umbră pământul se putea lipsi. Cei doi sunt protagoniști, naratori, autori și actori între mesteceni.
Se spune că nu există fericire dincolo de ignoranță, iar mințile care au reușit să descifreze măcar o bucată infinitezimală din univers vor fi sortite veșnicului chin al întrebărilor. Iar de sub semnul mare al întrebării, nu există dragoste. Nu există dragoste inteligentă, sau există pentru scurte perioade de timp.
Mă-ntreb câte femei au plecat din sală întrebându-se dacă sunt și ele, la rândul lor, oxigen.
____
Spectacolul se va juca sâmbătă, 22 februarie, la ora 19, în Studio Uțu Strugari (Teatrul Național Timșoara).
Puteți cumpăra bilete de la Eventim sau de la casa de bilete TNT.
Hm! Îmi place foarte mult subiectul. O să încerc să ajung.