La Nouvelle Vague arrive à Timişoara
Nu trebuie să înţelegi prea multă franceză pentru a pricepe că e rost de eveniment mare la Timişoara. Nu e o noutate nici măcar pe blogu-mi. M-am entuziasmat şi am pus banner-ul cu mult înainte de a vă spune despre ce e vorba. Dar să anunţ oficial, căci aşa e frumos din partea mea. Nouvelle Vague cântă în Timişoara. (Parcul Rozelor, 21 iunie) Pentru cei care nu cunosc limba franceză sau, la fel ca mine, au cam uitat-o, “nouvelle vague” înseamnă “new wave”. Trupa s-a consacrat prin reinterpretarea şi învierea unor piese reprezentative ale acestei ere “new wave”. Muzica anilor ’60 în ritm de bossa nova. De când am ascultat prima data The Girl from Ipanema, m-am cam îndrăgostit de stilul bossa...
Read MoreRandom act of kindness
Nu ştiu dacă voi vă deplasaţi din punctul A în punctul B călărind unicorni care vomită curcubee, dar pot spune cu siguranţă că asta nu se întâmplă în cazul meu. Ba chiar am îndrăzneala de a băga mâna în foc şi pentru alţi câţiva cunoscuţi. Adevărul este că lumea nu este nici pe departe un loc prea blând pentru mulţi dintre noi. „A wonderful world” my ass. Lumea e rea, egoistă şi oarbă. Dar. Citeam despre „Suspended coffee”. Mai exact despre cum poţi face un gest frumos oferind o cafea unui necunoscut care, dintr-un motiv sau altul, nu şi-o poate permite. Puteţi citi la Andreea mai multe despre această campanie şi despre cafenelele care s-au implicat. Şi acesta este doar un exemplu. Mă surprinde să văd că ideea de...
Read MoreVrei să mergi la PR Beta? Am o invitație tutti cado!
Acum nu foarte mult timp, vă povesteam despre conferința PR Beta. Nu are sens să mă repet, așadar, dacă nu ați citit, găsiți articolul aici. Revin astăzi aspura subiectului pentru că am, tutti cado, o invitatie la conferință. Tot ceea ce trebuie să faceți este să îmi lăsați un comentariu în care să-mi spuneți de ce v-ați dori să participați la această conferință sau cum credeți că v-ar ajuta experiența asta. Nu aștept comentarii pompoase, puteți să-mi spuneți sincer dacă vă duceți pentru networking, cafea sau pentru fete. Criteriul de jurizare va fi unul foarte subiectiv. Adică așa, după cum mi se pare mie. Voi anunța câștigătorul luni, pe pagina de Facebook a blogului. Eu zic că va fi undeva dimineața, dar la cât...
Read MoreDumnezeu tace. Ce bine ar fi dacă ar tăcea şi omul!
Woddy Allen este ca ciorba de burtă. Oricât de stupidă ar părea această comparaţie, o folosesc adesea în cazuri în care este vorba despre ceva care ori îţi place foarte tare, ori îţi displace profund. Urmărind aceeaşi logică, puteam spune că este ca Mircea Badea, dar cred că e mult mai jignitoare (pentru Allen) comparaţia cu Badea decât cu ciorba. În fine, eu fac parte din Team Allen. Trebuie să recunosc, sunt mult mai familiariztă cu activitatea lui cinematografică decât cu cea literară, iar primul contact cu proza sa scurtă nu l-am avut ţinând cartea în mână, ci i-am văzut textele interpretate şi montate pe scena Teatrului Maghiar din Timişoara. Piesa se numeşte “Efecte Secudare” şi, din păcate, dacă nu aţi...
Read MorePR Beta pentru a treia oară
Aşa de tare îmi place cum, în spiritul primăverii, toată lumea se dezmorţeşte şi începe să organizeze evenimente frumoase. Festivaluri de teatru, concerte, conferinţe, you name it… toate încep să iasă la lumină. Şi, cum deja v-am obişnuit, va mai povestesc despre unele dintre ele, despre acelea care îmi sunt dragi şi pe care le admir. Ce să fac? Nu pot scrie beletristico-depresiv în fiecare zi, cred că v-aş plictisi, aşadar am ales să vă mai şi informez ocazional. Urmează multe evenimente frumoase despre care am de gând să vă povestesc, însă astăzi, supun atenţiei voastre conferinţa regională de comunicare PR Beta. Nici nu s-a terminat bine cu Timişoara Brands Tour, că cei PR Beta se pregătesc intens de alt eveniment....
Read MoreMi-am dat seama unde…
Ziua 1. Am deschis ochii şi totul îmi pare străin. Mâna stângă îmi este amorţită; n-o simt. Parcă nici ea nu-şi mai doreşte să îmi aparţină. Nu ştiu cât e ceasul, o lumină puternică îmi inundă camera. Ar putea fi 9 la fel de bine cum ar putea fi 2 după amiază. Naiba mai ştie, am ajuns târziu acasă. Sau devreme dacă ne raportăm la ziua curentă. Oricum simt că n-am dormit mai mult de cinci minute. Cinci minute în care am avut toate visele posibile. Visez mult în ultima vreme. Mi-am întins mâna dreaptă, cea care nu m-a abandonat încă, şi am luat telefonul. Vroiam sticla de apă de fapt, dar e bun şi ăsta. Mă uit la ceas. Negru. A murit bateria. Îl arunc înapoi pe parchet. Se face bucăţi cu un zgomot surd. Mi-a fost o...
Read MoreDe primăvară
Şi în sfârşit este primăvară cu soare timid. Exact aşa cum îmi place mie. Şi tot ceea ce îmi doresc este să fiu altundeva, departe de aici. ___ Toate fotografiile sunt preluate de pe...
Read MoreRSS and Social
Activez la
Ne vedem la
Sustin
Last Comments