Sufleu de bivol cu Aspacardin

Dacă de teatrul din București am fost în repetate rânduri dezamăgită, pare-se că teatrul care se joacă în capitala aflată doar puțin mai la vest este foarte pe placul meu. Am văzut mai multe piese aduse de la Budapesta și preluări ale acestora și mă declar încântată.

Aseară, în cadrul festivalului TESZT, am văzut piesa “Sufleu de bivol”, jucată de Teatrul “Szkéné” din Budapesta și Teatrul “Jászai Mari” din Tatabánya (HU). Pe scurt, este vorba despre 4 hoți despre care nu se poate spune că sunt the brightest tool in the shed. După potul cel mare, 1 milion de euro furați de la șeful gangsterilor, Fitti Poldi (Horváth Lajos Ottó), aceștia se adăpostesc într-o clădire avariată de un incendiu. Cei 4 se ascund de gangster și poliție deopotrivă. Pe parcursul piesei se conturează personalitățile fiecăruia: Pepets (Scherer Péter), lider ușor de manipulat și de înșelat, îmbătrânit și sătul de viața de gangster, Kapauer (Mucsi Zoltán), un alcoolic ipohondru ale cărui tânguieli se aud toată întreaga piesă și cuplul de homosexuali Macila (Katona László) și Kiscian (Kovács Krisztián), unul cu probleme de violență excesivă, iar celălat, în antiteză perfectă, de o sebsibilitate feminină.

Piesa este o comedie absurdă și pe alocuri macabră. Deși contextul este unul câte se poate de real, o lume coruptă în care o mână spală pe alta și fiecare buzunar important trebuie umplut cu suma potrivită, întâmplările sunt absurde. Un doctor beat care latră, ciuperci radioactive, microfoane și GPS-uri plasate unde nu ai crede (nu spun unde pentru că e spoiler) etc.

Finalul piesei nu este unul greu de intuit. De fapt, este singurul sfârșit acceptabil în opinia mea.

Aș mai avea de adăugat câte ceva despre decor și sunet. Nu-mi plac scenele goale. De această dată însă decorul nu a fost deloc sărac. Legat de sunet, ce să spun, dacă sunteți slabi de inimă, luați un Aspacardin înainte de spectacol. Sunt împușcături, multe împușcături, iar efectul sonor este foarte puternic. Eu era să sar de pe scaun la o scenă. Din fericire, organizatorii au luat măsuri de precauție și au tapetat pereții cu mesaje de avertizare și, cumva, am fost pregătită psihic.

Higlight-ul piesei, dacă îi pot spune așa, a fost actorul Horváth Lajos Ottó, care a jucat nu mai puțin de 5 roluri în această piesă și le-a jucat pe toate excepțional. Felicitările mele, domnule!

În altă ordine de idei, astăzi voi fi prezentă în public la “Moartea nu e bicicletă (ca să ți se fure)”. Poate ne vedem.