Cum se-ncepe (și se ratează) o carieră în striptease

Cum se-ncepe (și se ratează) o carieră în striptease

Îmi vin mie multe idei crețe așa, de la sine, dar asta cu stiptease-ul a fost inspirată de un clip pe care l-am văzut ieri pe Facebook. Vi-l arăt și vouă, că e super fain, și de nu vă place articolul, măcar să vă clătiți puțin privirea. Nu e NSFW, nu vă temeți.

Și-acum să vă povestesc de cariera mea ratată în pole dancing.

Acum multă vreme, în vremuri imemoriale (am făcut 27 de ani și sufăr de o mică dramă, cut me some slack), petreceam destul timp pe la bunici, care stăteau și stau în Hunedoara, la bloc. Ha ha, ce-am râs, Hunedoara e sat. Foarte amuzant, dar cam veche gluma. O aud de nouă ani. Și nu, nu-l cunosc pe Ionuț, amicul tău din Hunedoara. Eram mai mult de trei locuitori. Dar divaghez.

Un lucru e clar: pe vremea aia eram foarte în formă și dedicată activităților atletice. Și cum nu exista Răduleasca aia să-mi zică, la cele 15 kile ale mele, că-s grasă, mi-am permis să mă desfășor. Hai că glumeam, cum să nu existe Răduleasca?! Exista, dar era preocupată de rivalitatea cu zâna surprizelor.

Revenim. Periplul meu către zona de striptease a început cu puțină gimnastică. Voi ăștia care ați crescut între blocuri, la fel ca mine, știți că una dintre cele mai faine distracții era joaca pe lângă bara de bătut covoare. Atunci când nu se băteau covoare, evident, și când nu era folosită pentru a eviscera mieii de Paște sau altele de genul. Ce, la voi pe lângă bloc nu s-au instalat afumători, nu s-au tăiat porci sau miei și nu s-a făcut săpun la cazan? Sunteți niște triști.

Ei… pe bara de covoare prindeam viață. Eram ca Nadia Comăneci la paralele în ’76. După un timp însă, escaladând alte bare metalice, cele care care duceau fix în via doamnei Nica, care ne boscorodea când furam struguri și cu orice altă ocazie și care arunca după noi cu apă, mi-am descoperit un nou talent. Nu vreți voi să știți câte „exerciții” am făcut eu și prietenele mele pe lângă barele alea. Și ce dansuri. Nimic indecent, firește, dar ar fi putut fi o rampă către o carieră de succes.

Și eu ce-am făcut? Mi-am băgat picioarele. Poate dacă făceam alte alegeri în viață, acum vă scriam de la Monaco. Of…

7 Comment

  1. vali says: Reply

    vreau să îi iei un interviu ei https://www.facebook.com/adinagherasim?fref=ts

    1. Nu cred că pot, mi-e rușine :)

  2. Rix says: Reply

    Hai, ma, da’ dupa atata antrenament, nici pompier nu te-ai facut, ma?

    1. Nici măcar, mi-am ratat și vocația asta.:)

      1. Rix says: Reply

        Nici macar mascota sectiei? I bet you look dashing with spots…

  3. Ioana says: Reply

    Da, si eu mi-am petrecut la fel copilaria: adica performand mare gimastica pe bara de batut covoare din fata blocului. Ai mei priveau de la balcon si (radeau) apreciau :)
    Cred ca inca mai stiu cateva “exercitii”, doar ca nu stiu daca le mai pot efectua cu atata gratie si determinare.

    Iar videoclipul de mai sus: mi-nu-nat! Pe aceeasi tema – https://www.youtube.com/watch?v=u6KnUW9N3Zo.

  4. boemul says: Reply

    pfff… şi fraierii de noi care credeam că bările alea formează de fapt o poartă de fotbal!

Leave a Reply