Acest articol este unul cu temă dată. Teoretic, ar fi trebuit să scriu ce personaj literar mi-aș dori să îmi fie prieten. Practic, fiind încă sub vraja unui personaj dintr-o carte citită la sfârșitul anului trecut, am ales să alterez puțin tema. Vă voi scrie despre personajul literar de care m-am îndrăgostit și pe care, dacă ar fi real, nu l-aș ține în friendzone.
Este vorba despre personajul lui Eugenides, Leonard, din The Marriage Plot. Cartea despre care vă vorbesc a fost propusă și citită în clubul de lectură StraightAD (da, ne-am făcut club de lectură la birou), iar Leonard, săracul, s-a trezit în mijlocul unor conversații foarte contradictorii.
Ca să înțelegeți mai bine, vă spun, în câteva cuvinte, despre ce este vorba în carte. Ar fi fost util să vă fac o recenzie în prealabil, dar c’est la vie, ne descurcăm și fără. Povestea este adesea descrisă ca fiind un triunghi amoros, dar, din punctul meu de vedere, singura condiție îndeplinită a threesome-ului este numărul de trei personaje: Leonard Bankhead, Madeleine Hanna și Mitchell Grammaticus.
Mitchell este tipicul Good Guy Greg. Student la teologie, voluntar în India, călător prin Europa, tot tacâmul. Madeleine este o studentă la litere, care are relații cu diverse tipuri de bărbați, de la all-brains la nothing-but-muscles. Leonard este tipul damaged, extrem de inteligent, dar tot atât de „stricat”. Maniaco-depresiv. Mitchell o iubește pe Madeleine, dar ea se îndrăgostește de Leonard. Leonard o iubește la rându-i, însă boala nu-i permite să fie cel mai bun iubit. Ați prins esențialul, nu? Am recitit și eu paragraful acesta și pare o telenovelă, dar vă rog să mă credeți că nu e.
Revin la discuțiile din clubul de lectură. Pe de-o parte, în Team Leonard, sunt eu și Andreea. În Team Mitchell este Corina, colega noastră făr’ de blog. Oana, well… e Oana, grumpy as always, crede că toate personajele sunt proaste și nu-i în nicio echipă.
Și-acum să vă explic de ce mă văd eu Mrs. Bankhead. Încă de la început, Leonard apare ca tipul inteligent, care, deși este student de profil real și mai târziu cercetător, participă la un curs de semiotică.
Este descris ca foarte arătos și, oh doamne, în mintea mea arată… dar să revenim. Știu că pare ciudat să mă leg de aspectul fizic al unui personaj dintr-o carte, dar imaginația mea funcționează prea bine în aceste cazuri. Revenind totuși, ceea ce m-a atras la Leonard nu este fizicul, ci mintea lui deosebită. Personajul este bipolar (maniaco-depresiv, dacă preferați). Este genial, însă suferă de lungi perioade alternative de depresie și manie.
“We don’t get from high to low in a few hours. We ride this long waves of mania or depression. My brain is chemically starved from the neurotransmitters it needs to regulate my moods and sometimes it’s oversupplied with them. (Pag. 286)
Acest Kurt Cobain al lui Eugenides, ajunge, în repetate rânduri, pe canapelele psihologilor sau în clinici specializate și ia Lithiumul despre care se știe că „prostește”. Bineînțeles că se joacă cu dozele, fiind în permanență pe muchia pericolului. Leonard provine dintr-o familie disfuncțională în care bolile mentale nu lipsesc pe linie ereditară. Nici alcoolismul. Este extrem de romantic, chiar și în momentele sale cele mai negre, și iubește cu toată ființa sa, deși nu este capabil să aibă o relație normală. Dar cine vrea normal? Nu vreau să mă înțelegeți greșit, nu am sindromul lui Mesia, nu caut să repar pe cineva, așa cum face în carte Madeleine. Eu l-aș accepta așa defect și interesant cum este. Momentul în care Leonard a spus pentru prima oară „te iubesc” a fost, în ochii mei, cea mai adevărată declarație a tuturor timpurilor.
“That was when Leonard realized something crucial about depression. The smarter you were, the worse it was. The sharper your brain, the more it cut you up. (Pag 298)
În final, nu știu dacă aș rezista într-o astfel de relație bolnăvicioasă, eu însămi nefiind chiar cu toți neuronii în ordine. Voi ce ziceți? Sunteți în Team Leonard sau Team Mitchell?
____
Acest articol face parte din campania Semn SPRE Carte. Prin acest proiect, ne propunem să aducem literatura în mâinile tinerilor care nu au acces la ea din cauza situației financiare. Dacă doriți să dăruiți cărți sau cunoașteți copii și adolescenți pentru care lectura nu este o obișnuință din cauza lipsei banilor, și nu a pasiunii, vă puteți alătura acestui proiect social. Semn SPRE Carte este fondat de Sonia Spătariu și susținut/promovat în mod voluntar de bloggeri din toată țara. Vă puteți anunța adeziunea în acest document.
Team Mitchell by all means!
Iubesc cartea asta de nu mai pot, a fost prima, si ultima deocamdata, la care am facut pre-order pe Amazon, asa mult am asteptat sa vina Eugenides cu ceva nou. Caci are prostul obicei de a scoate cite o carte tot la 7-8 ani.
Dar nu ți se pare că Mitchell e the „forever alone guy”? E nice, dar e friendzone material :))
Este paradoxal cum puteti fi atrase de cineva care va face mai mult rau…Oricum nu l alegeti decat pentru o perioada scurta. Poate nevoia genetica de a ocroti, poate ideea de fete rele, poate atractia raului, adrenalina poate… Habar nu am. Am renuntat sa incerc sa inteleg femeile! Personal pot spune ca as vrea sa fiu in tabara lui Mitchell chiar daca sunt un mic Leonard.
Sunt parte din proiect si o sa trimit carti. Chiar…trebuie sa iau legatura cu Sonia. Spor. Mi a placut ce ai scris. Bine ca nu ne ai zis finalul. O sa caut si eu cartea.
La mine atracția nu e pentru rău. Cum ziceam, nu am dorința genetică de a ocroti sau repara. Eu sunt atrasă de ceea ce e deosebit și interesant. Nu-mi plac oamenii de complexitate redusă. Cu cât sunt mai deep în gândire, cu atât mai bine. Și, de obicei, gândirea adâncă e întunecată. Touch my brain and my body will follow
E bine ca te ai indragostit doar la modul asta de un asemenea personaj…
Păi știi cum e cu teoria și cu practica Mă gândesc că-n practică poate nu mi-ar fi chiar ușor.
Deci primeaza ratiunea… Sau nu…ca pare ca te ar tenta! Uite d-aia am spus ca am renuntat sa inteleg femeile! E ca in banc…dupa ce va studiem si analizam si ajungem sa stim ce vreti si pana sa ajungem sa va daruim ce va doriti… va razganditi!
ps
m am abonat la blog
Rațiune? La mine? Să nu exagerăm. 😀
Mulţumesc Anca. Nu mă aşteptam să scrii după o temă dată (chiar şi modificând-o).
Acum m-ai făcut curioasă să citesc cartea.
E mai interesantă tema mea. :)) Trebuia să o propui de la început.
Mai interesantă zici? Păi atunci ce-ar fi ca tema pentru luna viitoare să o propui tu?
Pot face asta 😀
Deci unu-i obsedat în genere și unu-i un pic obsedat să ia religiile la rând (+ altele) – bărbați ideali, ce să zic.
Și io-s aia grumpy. :))
Păi și ce? Eu nu-s puțin obsessive? Ne-am potrivi :))
guilty. n-am citit cartea. și chiar mă frământam ce erou aș putea să scot eu de la naftalină… așa că mulțumesc pentru idee. (pentru idei de fapt, că o să notey și cartea de citit)
Nu este genul de carte care să te lase cu gura căscată, dar e o lectură foarte plăcută. În special dacă ești pasionat de literatură (sunt multe referințe la diverse cărți) sau de pshio-stuff (mintea lu Leonard e descrisă în detaliu).
Well… inca un motiv sa citesc cartea asta
Eu sunt Team Mitchell. Din descrierea ta cel putin, nu vad de ce l-as friendzone-ui, dimpotriva!
Am printre colegi unul care e bipolar. In perioada ante-medicatie a fost un cosmar si pentru el si pentru cei din jur. Imi imaginez ca, dupa cum ai citat mai sus, cu cat e mai destept, cu atat mai rau e. Asa ca nu, multumesc
Apăi îngrămădiți-vă la Mitchell toate, rămâne Leonard pentru mine și Andreea, dar cum ea e măritată… all mine :))
Stii ce? Faptul ca-s maritata nu ma poate impiedica sa am o relatie, in capul meu, cu personaje fictive, da?
Andreea, credeam că suntem prietene. Am sjuns să ne certăm pe bărbați?
ia fii atenta ce-am gasit: http://24.media.tumblr.com/6fdbf09396586787e4c866f0cb333bea/tumblr_mzt53uDqGr1sx9up2o1_500.jpg
[…] facultate și au legat între ei niște relații extrem de interesante. Pentru că și Andreea și Anca au scris deja ce cred ele despre ei, și Corina (colega fără blog) și-a declarat și ea aderarea […]