De ce mor colaborările cu freelancerii/bloggerii?

freelancing-writing

Se face că în ultima vreme am lucrat foarte mult. Nu, nu e scuză pentru faptul că nu m-am atins de blog, e doar introducerea în subiectul de astăzi. Tot așa se face că am și avut foarte multe colaborări care s-au încheiat, unele în moduri nefericite, altele cu strângeri de mână și o ușă lăsată deschisă. Vreau să vă povestesc câte ceva prin prisma omului care are câteva colaborări ca freelancer, pe lângă job. Vreau să vă spun de ce mor colaborările.

De ce m-ai contractat?

Nu aș merge atât de departe până la a spune că „eu sunt specialistul, eu știu cel mai bine”, dar în momentul în care un client te contractează pentru un anumit serviciu, este pentru că el nu poate sau nu vrea să presteze munca în discuție.

Și-atunci mă întreb, de ce vii să mă stresezi, îmi sufli în ceafă să fac ca tine și îmi omori din fașă orice idee? Tragem la aceeași căruță, e în interesul meu să te ajut! Mai mult decât atât, de ce, uneori, mai ai pretenția și să răspund de rezultate când tu m-ai redus la rangul de simplu executant, de maimuțică bine dresată?

Nu sunt angajatul tău

Dacă angajezi un om, știi că 8 ore e al tău și aia e. Când colaborezi cu un freelancer, discuți cu el ceea ce are de făcut și stabiliți termenul de livrare. Dacă te trezești că mai vrei ceva ”în două ore, mulțumesc”, șansele sunt să nu primești acel ceva. Pentru că freelancer-ul mai are și alți clienți și, hopefully, un pic de viață personală.

Clientul nu știe să… Pur și simplu nu știe.

Îți trimite 10 mesaje contradictorii, te întreabă de 10 ori același lucru pentru ca, la final, să facă tot prost, nu e în stare să-ți trimită un contract completat… sau un contract de orice fel, for that matter, nu înțelege cum trebuie să îți plătească, nu înțelege legea și care îi sunt obligațiile și așa mai departe.

Banii

Freelancer-ul, de cele mai multe ori, nu face asta de foame. E fie un job ca oricare altul sau o sursă de venit suplimentară. Nu-i disperat, deci nu încerca să îi dai bani de semințe. Prețurile sunt cele care sunt. Dacă îți convine, bine, dacă nu, ura și la gară. Ce rost are să ne țigănim la modul „da ce știi tu să scrii/desenezi/ programezi la banii ăștia fata mea, că am un vecin care face cu 100 de euro”. Păi du-te la el să-ți facă!

Timpul costă

Comunicarea este extrem de importantă, dar nimeni nu vrea să stea la telefon pentru a ține un curs de 2 ore de design pentru a-l face pe client să înțeleagă, de pildă, de ce logo-ul e flat. Timpul meu costă. Tot timpul pe care mi-l răpești, nu doar munca efectivă.

photo via

10 Comment

  1. avramul says: Reply

    la noi supararea asta e cronica! repeta din cand in cand: “prostul daca nu-i fudul, parca nu e prost destul!” apoi mergi mai departe, specia asta oricum va fi in jur mereu.

    1. Pf… dar e greu :)

  2. iti spun tie ce spun tuturor, nu mai lucrati pe Romania. in Romania muncesti mult pe bani putini si nu se merita efortul de a suporta idiotii. si strainii sunt iidoti, dar macar stii pentru ce-i suporti…

    1. De acord cu tine, doar că sunt unele domenii în care nu poți lucra pentru „dincolo”, pentru că e absolut obligatoriu să cunoști oamenii, piața, obiceiurile de consum etc. Pe românii mei îi știu… :)

  3. dam167 (dam ăla) says: Reply

    Da chiar, ce știi tu să scrii/desenezi/programezi la banii ăștia?

    1. Eheee, dragul moșului, multe știu :)

  4. Georgi says: Reply

    Din pacate, la noi e puternic inradacinata mentalitatea asta potrivit careia, daca platesti pe cineva sa iti faca un anumit serviciu, trebuie sa dispui de timpul lui dupa bunul plac. Cei care dau bani au impresia, de multe ori, ca persoana care ii primeste sta numai in banii respectivi si ca toata viata ei depinde de asta.

    1. Eu încă nu am găsit cum să le explic asta frumos și să și înțeleagă :)

  5. Pe mine mă fascinează întrebarea asta: ”Da ce știe chestia asta/omul ăsta să facă de atâția bani?!” Sincer, un serviciu e un serviciu și te costă. Dar acest lucru nu va fi înțeles în grabă pentru că așa-i mentalitatea, așa am crescut. Ne uităm la bani, ”pentru că sunt puțini”, însă dacă ar ști să se gospodărească chibzuit, nu ar mai exista întrebarea cu pricina. Asta și prioritățile.
    Cât despre clienții de care povestești tu – merg pe principiul pe care merge și mama: clientul e stăpânul. Nu cred că se vor dezice prea curând în a-ți mai sufla în ceafă, în a-ți sugera ceea ce faci pentru că ei plătesc :))

  6. […] intereseaza si de la care cosider ca am ceva de invatat. Printre ei cristinatm.net, nebuloasa.info, bloodie.ro, oanakovacs.com, hoinaru.ro, alexandrunegrea.ro, tvdece.ro, groparu.ro si lista poate […]

Leave a Reply