Am plecat de-acasă de la ai mei la 18 ani și de-atunci am locuit în toate formulele posibile. Cu o colegă de apartament, cu două, cu un coleg, cu un iubit, singură și cu două țestoase. Am locuit în garsonieră, în apartament cu o cameră (timișorenii știu diferența), într-o garsonieră transformată din uscătorie (16 mp, pentru curioși), într-un apartament cu trei camere, apoi am retrogradat la două și, într-un final, singură în trei camere. Queen of the castle!
Ca voi, majoritatea, am trecut prin toate etapele mutatului de-acasă: nu îmi mai trezesc părinții când ajung acasă, fac curat când am chef, pot să stau toată noaptea trează fără să ridice nimeni sprânceana, pot să fumez oriunde în casă, pot să trăiesc cu pizza, dar ce-ar merge o ciorbă, cum se face tocana, cum se face spanacul, cât timp se fierb cartofii și ce altceva se pune în piure, hai să pun mărar în tot, să vedem ce iese, fuck, tre’ să plătesc facturi, dacă nu strâng după mine, nu strânge nimeni, hai să fumez doar în bucătărie, sâmbăta e zi de curățenie, bă, da’ mai bine nu mănânc ciorbă în pat!
Și după nouă ani și nouă apartamente, pot să enunț un singur adevăr suprem: Femeia, când se mută singură, se transformă în MacGyver! (Aplauze pentru înțelepciune)
Și-n caz că mă contraziceți, am pregătit câteva exemple sau învățăminte, aranjate în ordine cronologică.
– Dacă n-ai ulei să ungi ușile, poți folosi salam de Sibiu. (asta-i din copilărie, dintr-o tabără, să mă ierte domnu’ președinte)
– Am învățat care-i treaba cu mufa mamă și cu mufa tată și am făcut o contrapție ca să piratăm televiziunea. Am legat firele cu mănuși și încălțată cu cizme cu talpă de cauciuc, pentru că nu știam cât de puternici sunt „curenții slabi”. M-am curentat puțin până la urmă. Între timp am devenit expertă.
– Pe vremea când primeam pachet de-acasă am cerut, printre altele, un ciocan.
– Dacă n-ai uscător de rufe și nici sfoară, poți folosi cablu UTP.
– Am învățat să dau găuri în pereți. Primele au fost overkill, putea trece un Matiz prin ele.
– Fac sertizări cu ochii închiși. Da’ doar cu cleștele.
– Dacă n-ai în casă Poxilina, SuperGlue și bandă, ești degeaba.
– Poți fierbe crenvurști în filtrul de cafea și poți face omletă în microunde.
– Știu ce e ăla un Letcon și știu să-l și folosesc.
Și-acum două recente, ilustrate:
– Dacă ușa e strâmbă și trage curentul, poți aplica o chestie la care nu știu cum îi spune. Un fel de tub de cauciuc cu adeziv pe-o parte. Problema e că ușa are acum un sistem interesant de deschidere/închidere: umăr, împinge, prinde momentul, răsucește. Dacă vreau să sechestrez pe cineva, nu trebuie să ascund cheia.
– Mi-am luat lumini pentru vlog, dar în euforia de Black Friday nu mi-am luat și stative. Nu-i bai, am improvizat. În ansamblul de mai jos se află următoarele: bandă adezivă, sfoară, elastice de borcane și… o lingură de lemn.
Eu am uitat multe, dar vreau să vă aud și pe voi, băieți și fete deopotrivă. I can’t be the only one!
eşti mai descurcăreaţă ca mine. de fapt… dacă stau să mă gândesc, io-s un tip generos, n-aş vrea să-i răpesc tatălui meu plăcerea de a mai repara una-alta când vine în vizită :))
a, şi “tubul de cauciuc cu adeziv” cred că-i purfix, foloseam înainte de apariţia termopanelor la izolarea geamurilor.
da’ ce de Jules Verne p-acolo…
În ritmul ăsta… în curând fac un perpetuum mobile 😀
Din experiența mea: după ce-am setat routerul, am băgat la cap treaba aia cu RTFM. Am învățat să mut mobila prin casă fără a mă accidenta și fără a zgâria parchetul. Am învățat că dacă nu las dușul în cadă, riscă să cadă de pe suport. Și să se crape. Și să nu-l mai pot folosi fără a împroșca toată baia cu apă. Și uite așa am învățat să schimb un duș.
Și să reglez presiunea apei reci, ca să nu se mai blocheze robinetul.
Încă nu mă bag la schimbatul buteliei (deh, așa-i în Oradea la bloc), dar știu să verific dacă scapă gaz sau ba. Cu săpun, firește, fără brichetă.
Am mai învățat că dacă, din greșală, mâța reușește să trântească de podea telefonul dăștept, care telefon rămâne fără touchscreen, e foarte simplu să comand piesele online (după ce-am confundat display-ul cu touchscreenul, am învățat să fac diferența între cele două) și să schimb singură touchscreenul telefonului.
Și cel mai important lucru pe care l-am învățat: cu un zâmbet, „te/vă rog” și „mulțumesc” oamenii renunță la acreala specifică și devin foarte amabili. Da, funcționează inclusiv la tanti administrator de bloc.
Lili, cu toate feministele se bat cu pumnul în piept pe internet, uite unde se ascundeau adevăratele femei indpendente :))
Acum legat de butelie, cât am stat în garsoniera mea de 16mp aveam o butelie la 2 pași de cap (toate erau la 2 pași, de fapt). N-am dormit bine nicio noapte știind că stau cu „bomba” acolo. Mi-e frică de gaz de mor, acolo nu mă bag nici eu.
Cand locuiesti singura, ca o femeie care existi, mai inveti si ca daca iti bubuie becul si ramane “cotorul” (cu ocazia asta inveti si numele real de “soclu filetat”) infipt, nu e bine sa incerci sa-l scoti cu mana!
Pentru aceasta operariune este nevoie sa indeplinesti (macar) una dintre urmatoarele conditii:
1. Scoti sigurantele din tabloul electric sau
2. Folosesti un patent cu manere bine izolate sau
3. Tragi o pereche de manusi de cauciuc, ca sa fie…
Eu le-am folosit pe toate odata…a doua data, pentru ca prima data a fost “the hard way”.
Dacă pentru ceva sunt recunoscătoare, sigur pentru panoul de siguranțe cu clapete.
Se fac aproape 10 ani de cand am plecat de acasa si ai mei inca se mira de cum ma descurc in anumite situatii. Nu sunt aparte deci nu am ce sa mentionez.
Totuso, cea mai penibila chestie, improvizatie sa o numesc, a fost vazuta la colega de camera, in facultate. Nu aveam plita/resou asa ca si-a fript bucatile de carnita pe fierul de calcat.:) Era incantata de idee dar si de ce a iesit. :))
Va trebuie un grup pe facebook. Clubul burlacitelor
Si eu, cand mi se strica laptopul, ma duc la fosta. A stat mult timp singura si a invatat meserie. Asa ca, fuck Depanero!!! Eu o chem pe fosta…
Pe cat de amuzant, pe atat de adevarat articolul!