Cu siguranţă, cel puţin o dată în viaţă, ne-a încercat pe toţi, în timp ce ascultam o melodie la radio sau urmăream un film, un sentiment bizar de deja vu. Fie este vorba despre personaje care ne seamănă sau seamănă prietenilor noştri, situaţii în care ne-am regăsit şi noi la un moment dat ori replici pe care le auzim zi de zi. Recunosc, mie mi se întâmplă lucrul acesta destul de des, iar uneori am impresia că universul este lipsit de originalitate, supunându-ne pe toţi aceloraşi experienţe, de parcă fondul comun de trăiri n-ar fi suficient de mare pentru a nu funcţiona în regim de consignaţie.
S-a încheiat stagiunea de patru zile a teatrului mobil adus pe patru roţi la Timişoara de către cei de la Experimentalist.ro / Grolsch România. În aceste zile, a fost pusă în scenă tinereţea împreună cu toate problemele ei, mai exact, cu toate problemele adolescentului modern. Sex, drugs, rock’n’roll and… video games. Nu ştiu, pe fondul acesta al promovabilităţii scăzute la bacalaureat, parcă frânturile acestea culturale încercau să ne dea o explicaţie legată de decăderea cruntă a tineretului. Am 24 de ani şi nu îmi este permis să îmi încep frazele cu “Pe vremea mea” (deşi o fac uneori), poate tocmai de-asta mi s-au părut atât de familiare unele scene.
Din fericire, fac parte din tineretul de “elită”, adică mă număr printre cei care au fost în stare măcar să promoveze BAC-ul. Din prima. Am ajuns la toate piesele mai puţin una, iar în fiecare dintre ele au fost prezentate situaţiile care m-au dezgustat şi de care am fugit întotdeauna. Teribilism, grobianism, sex de ocazie la petreceri etc. Acestea sunt însă probleme reale şi încep să îi înţeleg pe părinţii super-protectori ai zilelor noastre.
“Vrei să mergem la hotel?”
Scenele “Primul Sărut” şi “Prima Ceartă” surprind drumul extrem de scurt de la agonie la extaz al unui cuplu modern de tineri. Jessica, jucată de Ioana Blaj şi Warren, jucat de Conrad Mericoffer, au parte de o idilă tipică, presărată cu problemele specifice vârstei. El nu se poate abţine să braveze cu noua cucerire, ea nu îşi sună la timp părinţii şi este pedepsită. Săruturi şi palme, căci aşa-i mai nou.
“Cum spunea tata: Ştiţi ce păţesc ăştia care trag pe nas ca voi? Mor!”
“Maturizări forţate” aduce în scenă, din nou, pe amorezul indiscret, împreună cu prietenul său Dennis, cel care a avut parte de detaliile picante ale relaţiei cu Jessica. De această dată însă, rolul lui Warren a fost jucat de Paul Ipate, cel care joacă în mod normal acest rol şi cel care primeşte multele palme la repetiţii, după spusele Ioanei. Conrad Mericoffer a jucat excepţional rolul lui Dennis, un tânăr frustrat şi speriat de moartea prin supradoză a unui prieten.
“E consola ta, omule!”
“Jocuri pe Calculator” expune un “partaj” post-idilă. Întreaga piesă este un monolg al lui Radu Iacoban, al cărui personaj pledează în faţa prietenului său pentru recuperarea unei console Nintendo. La început, nu este specificat cu exactitate obiectul ce trebuie recuperat cu orice preţ, audienţa putând fi dusă cu gândul la o casă, un seif ori vreun copil făcut împreună. În momentul în care este rostit cuvântul “consolă”, realizezi că e o situaţie tragi-comică. Ce probleme au şi copiii din ziua de azi?
“E mişto să faci bani, dar trebuie să ştii cum să-i cheltui”
“Red”, deşi este un monolog, aduce în scenă două personaje, unul jucat de Radu Iacoban, iar unul prezentat prin naraţiunea acestuia (foarte coerentă şi articulată, pentru un drogat). Se vorbeşte despre priorităţile specifice fiecărei vârste, despre schimbare, despre promisiuni făcute în vremurile tulburi ale tinereţii şi despre cât de dificil poate fi să le respecţi.
La Timişoara s-a încheiat scurta stagiune mobilă, dar pentru cei ce suteţi de prin alte oraşe, nu pot decât să vă recomand să urmăriţi apariţia autobuzului în staţia voastră şi să mergeţi. Eu garantez că nu are să vă pară rău.
___
Credit foto: Lucian Mircu
[…] Au mai scris despre experimentul Grolsch și Luci, Corina, Anca, […]