Teatru: Un Romeo și o Julietă

Nu sunt eu vreo clasicistă convinsă și îmi plac multe dintre interpretările moderne ale unor texte vechi de sute de ani, însă războiul familiilor Montague și Capulet este unul atât de exploatat încât am o repulsie involuntară și instantanee când văd în program un spectacol „Romeo și Julieta”. Asta din cauza excentricităților și extravaganțelor regizorale. Piesa e veche de de sute de ani, probabil cea mai cunoscută din istorie, s-a învățat în școală, s-a jucat în toată lumea, ce poți să-i mai aduci nou?

Teatrul Național Timișoara are în stagiune 2 spectacole după acest text. Primul, „Romeo și Julieta”, nu mi-a plăcut tocmai pentru că intră în categoria mai sus descrisă. La „Un Romeo și o Julietă” m-am decis să merg înainte să știu ce spectacol este, pentru că-mi doream foarte mult să o văd pe Cristina Dumitru jucând. Am strâmbat din nas când am văzut afișul, gândindu-mă că iar va fi o adaptare odioasă. Dar nu mă puteam înșela mai rău.

Spectacolul „Un Romeo și o Julietă – Un scandal urban” este jucat de șase tineri studenți de la secția de actorie. Copiii ăștia, de la primul la ultimul, au fost minunați. Spuneam mai sus că multe dintre interpretările acestui text sunt înfiorătoare, dar scandalul urban pe care-l joacă ei m-a făcut să plec din sală cu un zâmbet larg pe buze. Să vă spun ce mi-a plăcut: energia, prospețimea, muzica live, faptul că și tobarul a primit un nume potrivit (Percuțio) și umorul. Mi-a plăcut faptul că Romeo e un geek și mi-a plăcut enorm de Raul Bastean, actorul care îl joacă. Un singur lucru nu mi-a plăcut: alegerea de a pune un băiat în rolul doicii. Travestiul poate că a fost amuzant cândva, dar eu sunt sătulă.

Puteți vedea spectacolul în 7 și în 8 aprilie. Programul complet aici.