Nu sunt și nu am fost niciodată o mare devoratoare de versuri, însă nu refuz niciodată oportunitatea de a experimenta lirismul cu rimă, mai ales când este vorba despre unul dintre puținii poeți români care au reușit să trezească ceva în mine la un moment dat.
Te uită cum ninge decembre…
Spre geamuri, iubito, priveşte –
Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.
Versurile de mai sus, pentru cei care nu le recunosc, îi aparțin lui Bacovia, iar primul dintre ele dă și titlul unuia dintre spectacolele Teatrului Național Timișoara.
Te uită cum ninge decembre are un concept foarte interesant. În prmiul rând, nu se joacă în sala de spectacole ci în holul cu coloane al Teatrului. Este aproape cabaret. Spun „aproape” pentru că, deși există un bar și se poate fuma, uitându-te în jur, nu poți să nu îți conștientizezi prezența într-un edificiu istoric. Și ninge oriunde te-ai uita. Din punct de vedere vizual, mi-a plăcut enorm.
Există și ceva ce nu mi-a plăcut. Spectacolul este realizat după versurile și proza lui George Bacovia și ale Agathei Grigorescu Bacovia. Lipsa dialogului sau a relaționării dintre personaje, monologul în versuri, textul încărcat, toate acestea au făctut experiența destul de greoaie și dificilă de urmărit. Mulți actori, text deosebit, elemente de decor și mișcare de jur împrejurul publicului – mi se pare puțin cam mult.
Din punctul meu de vedere, merită văzut pentru atmosferă și merită văzut de fanii poeziei lui Bacovia.
Spectacolul se joacă în 15 martie.
