Tapul ispasitor

Nouă, oamenilor în general, dar în special nouă, românilor, ne cam place să nu ne asumăm răspunderea și să aruncăm vina în curtea primului cu figură de fraier. Dacă nu facem asta, mi s-a dovedit că putem fi foarte inventivi în a găsi tot felul de scuze, care mai de care mai fantastice, pentru a motiva de ce un lucru nu a mers cum trebuia sau cum era de așteptat.

Poporul încadrat în câmpul muncii, in special în postura de angajat, minte de-ngheață apele. „Nu, domnul director nu e astăzi la birou, nu știu când se întoarce. Revine el cu un telefon sau încercați dumneavoastră să sunați luni (aproape tot timpul luni)”, asta în timp ce directorul gesticulează disperat să nu-l dai la telefon. Ce naiba, știe și el că sunt scadente 714 facturi. „Da, chiar acum vă scriam un mail în care vă explicam clar și succint de ce nu vi s-a terminat lucrarea. E nebunie la noi, nu mai facem față comenzilor!”,  asta în timp ce personajul angajat în convorbire și jumătate din colegii săi postează pe Facebook, sau mai dau un Page Down pe 9gag. Vă sună cunoscut, nu?

Acum, cel mai mult îmi plac cei de la Customer Care, în special cei angajați la furnizori de servicii la care te-ai aștepta să funcționeze 24/7. Mă refer aici la telefonie, internet și poate chiar televiziune. Nu vă vorbesc doar din postura de client, căci am lucrat în mai multe firme care se ocupau cu furnizarea serviciilor de mai sus, firme mici și mari, chiar și un grand al telecomunicațiilor, pe care nu-l vom numi acum.

Pe unde am lucrat eu, echipamentele erau importate din China, fabricate pe vapor, la preț cât o pereche de șosete. Evident, picau în draci. Consumatorul, bineînțeles, suna să facă scandal sau, dacă nu era recalcitrant (cum erau majoritatea), măcar se interesa de situație. Eu îi înțeleg pe oameni, sunt și eu client la rândul meu. Plătești ceva și te aștepți să primești servicii pe măsură. Revenind, de fiecare dată când mai pica vreun echipament, persoana special desemnată pe departament Customer Care (adicătelea secretara) o dădea cu aceeași poezie mereu. „Știți, nu e vina noastră, cei de la Electrica lucrează la noi pe stradă” după care completa, în funcție de dispoziția ei din ziua respectivă, cu o propoziție de genul ”și e luat curentul”/”și ne-au tăiat din greșeală fibra” etc. Nu are rost să întrebi în cât timp se va remedia defecțiunea, răspunsul e invariabil „În cel mai scurt timp posibil”. Voi mai credeți când vi se spune la telefon așa ceva?

Nu știu de ce, dar ăla cu figură de fraier e de obicei Elecrica. Ba au săpat nu-știu-unde și au fisurat o țeavă de gaz/apă, ba s-a sprijinit electricianul de cutia furnizorului de internet și a stricat-o, ba au fost fluctuații de curent din cauza cărora s-a belit un server. E amuzant, oare cât mai ține?

Acum, stau și mă gândesc că de câteva ori chiar s-a luat curentul la firma la care lucrez acum. Evident, a sunat telefonul în draci, dar eu am spus adevărul. Oare m-a crezut cineva?