Scurte de la Comic Con

Am avut atât de multe lucruri de scris (nu doar despre Comic Con, și despre altele) încât n-am mai scris nimic. Așa se-ntâmplă cu mine, când am prea mult de-ales, aleg să nu aleg nimic. Dar vin totuși acum, la o zi-două după spartul târgului, să vă mai povestesc una-alta. Cine știe, poate cuiva chiar îi pasă de părerea mea.

Dacă nu suntem prieteni pe Facebook, unde am pus poze cu Batman și Tardis, slabe șanse să știți că am fost la Comic Con. Dar vă anunț că am fost, la fel ca mulți bloggeri și vloggeri, pe care i-am văzut și care nu m-au salutat Dar lasă, că devin eu importantă, și n-o să-i salut nici eu.

N-am să intru foarte multe detalii, pentru că s-a discutat foarte mult despre asta. Am să vă spun însă, pe scurt, ce mi-a plăcut și ce nu.

HILIGHTS:

Manu Bennet (Deathstroke sau Crixus) – M-am îndrăgostit iremediabil de omul ăsta. Și nu, nu (doar) pentru că arată absolut fabulos. Un om atât de spiritual, amuzant, cu răspunsurile la el. Am fost la ambele panel-uri, cu toate că unele povești s-au repetat. N-a contat, a fost o plăcere doar să-l ascult. Gură-cască, recunosc. Mi-a plăcut și că s-a plimbat prin pavilion cu trotineta și cu un bodyguard în spate… tot pe trotinetă.

Evident, a făcut Haka pe scenă. De două ori. That voice…

A fost foarte multă lume. Ceea ce nu poate decât să mă bucure pentru că, zic eu, asta înseamnă că se mai face.

Artiștii români. În special cei de la HAC, Terapie de Basm și Abația. Și nu aș putea să-l omit pe Victor Drujiniu, artistul pe care îl vedem atât în arhiva Marvel cât și în cea DC. Kudos, you are awesome!

Robert Knepper (T-Bag), care e mult mai puțin înfricoșător în realitate. Mi-a plăcut că s-a pus la coadă, cu publicul, pentru a-i pune o întrebare lui Manu Bennett. Foarte fain moment.

I was the Queen of Westeros. Pentru 5 secunde.

Și am luptat în Blackwater Bay. Surprinzător, dar mă descurc cu arcul.

Muuuulte chestii de cumpărat. Bineînțeles, fiind atât de multe chestii faine, am plecat doar cu un tricou. Cu Green Lantern, dacă vă interesează.

Gaming Arena, unde m-aș fi putut muta cu totul, definitiv, pe vecie. Deși nu-s eu cea mai mare gameriță. Console, simulatoare, jocuri noi, board games, tot ce vă puteți închipui… acolo era.

N-AM ÎNȚELES:

Ce căuta „Suge-o Ramona”? Înțeleg că Comic Con nu e doar comic-related, ci profund legat de pop-culture, nerdy stuff etc., dar tot nu înțeleg cum a ajuns cartea asta acolo…

De ce atâtea Harley Quinn? Parcă toate fetele care voiau să facă cosplay s-au gândit „hmm, hai să nu fiu manga… ah, știu, o să fiu Harley Quinn”. Am început să le număr în cea de-a doua zi. Am pierdut numărătoarea pe la 15. Altfel, deși s-a vorbit mult și nu neapărat pozitiv despre costume, au fost destul de multe foarte bine lucrate.

Umbre. Da, HBO a fost sponsor, dar era suficientă prezența Game of Thrones. Aș zice că e oarecum departe de concept serialul, deși mi-a plăcut.

Micii. Cei de la Springtime au făcut mici în parcare. Serios? Chiar nu se poate un eveniment fără fum de grătare?!

AMUZANTE:

Festivalul Transportatorilor. Acest festival era vecin și destul de nepopulat, deși cântau trupe rock în fiecare seară. Ceea ce m-a amuzat, totuși, e că aveau un concurs de… Miss… pentru cel mai frumos camion.

Update: dovada! Merci, Richie, pentru poză.