Dacă vă era dor de mine, iată, m-am întors, dar de vă așteptați să citiți ceva cu tentă de sărbătoare, mai bine închideți acum, căci nu vreau să vă stric ziua. Sunt OK, doar că n-am mai scos demonii pe „hârtie” de mult.
Oricât de mult aș încerca, îmi este greu să îmi amintesc când a fost ultimul moment în care nu am așteptat. Ceva. Pe cineva. Orice.
Teorie: Viața e construită din momente și „acum”-uri. Trei puncte definesc un plan și mă întreb dacă, alegând total aleatoriu trei momente din trecut, fie el apropiat sau îndepărtat, planul va fi unul acceptabil. Mi-e teamă de răspuns, așadar aleg în continuare viața neplanificată.
Problema este că momentele se estompează, își pierd din valoare și gust, ceva în mine îmbătrânește și moare încet. Și caut. Caut în permaneță senzația de „viu”. O caut în lucruri, o caut în oameni. Caut ceva care să mă salveze de mine.
Poate că ar trebui să învăț să fac asta fără ajutor.
Nu spun nimic concret.. Nu vreau decât să ai liniște. Singur nu prea farmec. Curând se găsește și ceva sa te scoată din stare :). Si totuși e bine ca nu știi ce..
Nu sufăr de singurătate. Absolut deloc. Chestia e că unele lucruri trebuie să le faci singur, pentru tine, nu să le aștepți de la alții.
Nu la singur.. Singur.. Ma gândeam.. Oricum. Am obosit deja :)). Găsește ce trebuie rezolvat.. Dai în cap.. Si ai rezolvat :))
Obosit sau… vinul a fost prea mult? 😀 Că nu ești prea coerent. :p
Nu am băut.. Sunt doar.. Pe gânduri.. Şi sunt puțin pe lângă.. Logică :))
Vesnica pomenireeee….
Huh?
:))
http://www.youtube.com/watch?v=BwdtfuKkN3E
“Caut ceva care sa ma salveze de mine” suna asa…ciudat,ca si cum momentan ti-ai face rau singura.
Termenul de ”acum” îmi devine din ce în ce mai familiar.
hhmmm…eu astept sa te apuce iar bazdacii pe ceva sa pot sa citesc ceva amuzant 😉 baga ceva la nervi!
Imi place “teoria” ta si ma regasesc in starea ta. Simt ca ma voi gandi cateva zile la metafora ta cu planul. Ce note ai avut la filosofie?
Am avut 10, ca toată populația.
Am studiat la profil real, așadar filosofia a fost mai mult decât neglijată. Din păcate…
[…] foarte rar să îmi recitesc articolele însă, zilele trecute, am trecut încă o dată pe aici. Primisem un comentariu de la Gheorghe, care comenta o metaforă din text, și am simțit nevoia […]