Sunt atât de multe lucruri pe care vi le pot povesti despre PLAI, despre cum l-am simțit eu, din interior, despre ceea ce am reușit să facem, despre ceea ce ne dorim în viitor și așa mai departe, dar nu știu câte mii de cuvinte mi-ar trebui pentru a exprima tot ceea ce simt.
N-am crezut cât de ușor se poate explica PLAI-ul în câteva cuvinte, însă cineva a făcut-o pentru mine. Stăteam la „biroul” meu de la poarta muzeului, unde întâmpinam presa și invitații. Pentru că ne-am postat în stația de autobuz, firește, s-a întâmplat de mai multe ori să avem companie. Într-una din zile, lângă mine s-a așezat o doamnă trecută demult de prima tinerețe. Nu aștepta autobuzul, ci prietena alături de care avea să-și depene amintiri. Mi-a spus doar atât:
„Nu am știut ce faceți voi aici și nici acum nu știu exact, dar a fost suficient să intru în vorbă cu un voluntar să-mi dau seama despre ce este vorba. Depre suflet. Bravo!”
Atât.
