Asta am fost întrebată în jocul meu de Adevăr sau Provocare. Acum, uitându-vă puțin la ceea ce am scris în trecut, probabil veți vedea că nu este genul de articol pe care l-aș scrie de bunăvoie. Am dezvăluit multe lucruri despre mine, dar, oricât de deschisă aș părea uneori, mereu am făcut-o cu limită și n-am adus căldarea cu rufe pe blog. Dar o promisiune este o promisiune și mă voi conforma, cu toate că sunt puțin sceptică în privința faptei bune pe care ar trebui să o primesc în schimb. Nu de alta, dar comentariul a fost foarte incognito.
yellow:
Adevar: este adevarat ca inca mai ai sentimente profunde pentru fostul tau prieten cu care ti-ai petrecut cativa ani din viata?
Revenind la titlu, mai am sentimente față de foști iubiți? Da, dar pur platonice. Încerc, vâslind prin viață, să las loc de „Bună ziua!” peste tot pe unde trec. E adevărat, nu îmi iese întotdeauna. Acum, în cazul foștilor mei iubiți, pot să merg mai departe și să afirm că se găsesc chiar sentimente de prietenie. Sunt oameni pe care îi pot suna la 3 dimineața dacă am o problemă și pe care i-aș ajuta la rându-mi cu cel mai mare drag, oameni alături de care mi-e drag să beau o bere și să port o conversație. Ceea ce a fost, bun și rău deopotrivă, nu se șterge, dar rămâne în urmă, cu toate că în momentul despărțirii pare imposibil. Nici dragostea nici ura nu rămân pentru veșnicie. Poate doar în filme.
La ora aceasta nu am sentimente ne-platonice – nu cred că există termenul, dar înțelegeți voi ideea – pentru nimeni. Momentan sunt „a single lady”, așadar nu mă simt constrânsă de vreo prezență masculină să neg vreo zvâcnire amoroasă.
Deși imaginea de mai sus e teribil de amuzantă și, oarecum, mi se potriveșe, eu chiar cred în relații. Mai rămâne să rezolv cu pretențiile, commitment issues și autosabotajul. 
În loc de concluzie, vă spun doar atât. În momentul în care un iubit primește prefixul „fost”, oricât de eterne ar părea sentimentele (repet, bune sau rele), este doar o chestiune de timp până dispar. Și timpul ăsta e mai scurt decât ai crede. Cel puțin așa este în cazul meu.
Mă vindec de ei foarte repede, de mine nu mă pot vindeca.
Yellow, sper că ți-am răspuns. În cazul încare ajungi să citești acest articol, aștept fapta bună din partea ta.
Sunt multi care insista si intreaba chestia asta cu privire la sentimentele pentru cei care au trecut prin viata ta sentimentala.
Doar ca, multi dintre ei, nu au taria de caracter in a spune direct adevarul: Da, este logic sa mai avem sentimente pentru ei pentru ca au facut parte importanta ( de cele mai multe ori) din viata noastra. Dar, devin un cu totul alt tip de sentimente. Unii considera ca trebuie sa le aduca pe cele de ura, altii pe cele de prietenie. Eu unul , consider ca trebuie sa ramana cele de prietenie pentru ca, inainte de toate, persoanele respective au ajuns totusi sa cunoasca o parte din tine si apoi, daca acea relatie nu a mers nu este doar vina unuia singur. Eu, sunt prieten cu toate fostele mele si consider ca este o cale sanatoasa de urmat pentru mine. Ideea este ca sentimentele nu dispar doar sunt inlocuite cu alt tip de sentimente. Cert este ca, dupa o perioada, nu iti mai tresare inima cand il vezi pe fostul/fosta ci doar etalezi un zambet larg ( de cele mai multe ori) caci iti revezi un prieten.
Pf, din discuțiile pe care le-am mai avut cu alții pe tema asta, după ce am publicat articolul, pare-se că nu e normal așa cum am zis eu și cum ai spus tu. Aparent, sunt mulți care susțin că dacă dai nas în nas cu un fost sau o fostă trebuie să te prefaci că nu l-ai văzut sau nu ai văzut-o. Ciudat…
Din punctul meu de vedere, este foarte normal. Si pana la urma, nu asta conteaza cel mai mult? Parerea mea
Ii las pe ei sa se prefaca cum doresc si eu sa merg pe drumul meu. Fostii, sunt inca oameni care ne cunosc mai mult decat ceilalti si mai ales cei din viata mea, sunt inca oameni pe care ma pot baza de fiecare data si stiu ca daca am nevoie o sa ma ajute instant… cum, de altfel, si ei stiu faptul ca se pot baza pe mine.
Repet ceea ce am mai zis: vina este la amandoi si daca ei nu inteleg lucrul asta, atunci problema este in curtea lor si fac cum doresc ei.
Love is overrated. Ce să mai rămână față de foști/foste? Absolut nimic.
Mi se pare normal sa ramai in speaking terms cu un fost/fosta, daca relatia s-a incheiat amiabil. Toate relatiile mele s-au incheiat amiabil prin autosabotare, mai putin ultima care a fost sabotata de el. Neavand probleme gen infidelitate, violenta, abuz cu nici un fost, ci doar orgoliu usor zgariat, am reusit sa raman in relatii bune cu aproape toti, dar si cu rude sau prieteni de-ai lor
Hehe, știu că nu e frumos, dar… am râs puțin când am „citit” la tine despărțirea de ultimul iubit
Pai a si fost de tot rasul! Si au mai urmat episoade funny ca am ramas in speaking terms
Pentru mine despartirea cu pricina a fost o victorie pentru ca a fost prima data in viata mea cand nu am sabotat eu o relatie ok dintr-un motiv stupid, ci el! Numai eu stiu cata terapie am facut sa ajung in punctul asta :))))))))
Eu nu sunt atât de norocoasă….I can’t really let go! Au trecut mai bine de 4 ani de la o despărţire şi eu încă sunt ancorată în trecut.
Ceilalţi bărbaţi pe care i-am întâlnit în tot acest timp parcă au fost doar nişte umbre care au înrăutăţit tot ce simţeam faţă de respectivul căci mereu raportam totul la el…
Știu că nu e locul meu să spun asta, însă o să o spun anyway: nu e deloc sănătos ceea ce faci. Nu te-ai gândit să vorbești cu cineva despre asta?
Sa lasi loc de Buna Ziua? Ce ipocrita mi se pare vorba asta…
De ce? Nu înțeleg de ce e ipocrită…
Uite ca ma bag si eu ca musca in lapte. Lasatul unui loc de buna ziua nu e o chestie ipocrita, din punctul meu de vedere, ci o chestie oarecum greu de facut, adica nu e pentru toata lumea. Ca sa lasi loc de buna ziua trebuie sa poti sa faci abstractie de toate chestiile neplacute care s-au intamplat intre tine si respectiva persoana si sa pastrezi in minte doar lucrurile frumoase. Unii oameni gasesc asta dificil, pentru ca ei nici nu iarta, nici nu uita sau iarta dar nu uita (care e same shit daca ma intrebi pe mine). Si asa se umplu oamenii de ranchiuna si nu pot vedea frumosul de urat si nici loc de buna ziua n-au! Adevarul e ca viata e lunga si nu se stie cand si unde se intampla sa dai peste un om pe care ai ales sa-l detesti. Asa ca, forgive and forget si lasa naibilui loc de buna ziua ca in viata toate relele trec si vin altele mai nasoale :)))))))
Draga mea , nu mai fii asa de exigenta cu tine.Mai lasa-te si in voia sortii, mai let it be!Ai toate motivele sa fii multumita de tine, sa fii fericita.Nu e o vorba mare, ar trebui sa fie normal sa fim fericite in orice moment si sa nu ne mai impunem atatea conditii si praguri.Cat despre printul sortit si calul lui alb, eu sunt convinsa ca te asteapta la o cotitura si o sa apara el, in saptamana aia oarba, nici in martea , nici in vinerea neagra, ai sa vezi!
Frumoasa si normala atitudine.
Bun, ieri m-am mutat cu hostingul și s-au dat puțin peste cap comentariile. Le-am pus acum pe cele care lipseau, sper să nu fi ratat vreunul.
@ Bloodie : de ce iti pasa ce “crede” lumea…as perception?do your own inception to finish..your perception.
@Tatiana : ciclul cu acel..cal alb,dupa colt…asta e strigatul femeii dezamagite?sau doar atat este nivelul?
Ca un on topic : Omul evolueaza…trece si prin aruncat de borcane si injuraturi…trece insa si prin despartiti lasate cu o strangere de mana.Proprile noastre frici si frustrari,ne vor face sa fim ori intepati cand e vorba de o fosta/fost…ori deschisi si zambind,calmi si maturi.
Nu exista logica in dragoste insa exista bun simt din educatie.
App. noroc co zoso bloodie:) altfel nu picam prin fustele voastre
Poate că-s naivă, dar eu încă mai cred în bun simț și educație.
P.S. Noroc și la mine cu tine, că altfel cine știe când vedeam eu ce-a scris Zoso.
Nu este nici un strigat, poate doar o convingere metaforizata in existenta jumatatii unice pe viata pe care fiecare o avem dar nu toti sunt in stare sa o recunoasca nici macar cand viata le- o scoate in cale.Poate din cauza “nivelului” mult prea ridicat.Si atunci….arunca cu borcane si injuraturi , in alternanta cu strangeri de mana si zambete de oameni maturi, nu?
Cat despre educatie……ca o exceptie de la regula, nu totdeauna merge mana in mana cu bunul simt.Uneori”Ai nostri tineri la Paris invata….la gat cravatei cum se face nodul……..”Continuarea …poate avea si alte conotatii.
Naivi si copii:) altfel cum ne-am salva de majoritatea cea credula?
P.P.S. Norocul cateodata si-l mai face omul:)in cazul tau…words tend to find people.
“Yellow, sper că ți-am răspuns. În cazul încare ajungi să citești acest articol, aștept fapta bună din partea ta.”
Sa vedem daca ce am facut, se pune ca si fapta buna.
Cu ocazia zilelor de 1-8 martie, intr-un colectiv, a picat sarcina cumpararii de simboluri de primavara pe un/o coleg/a. Acest coleg/a sta mai mult decat prost cu timpu liber asa ca m-am oferit, la insitentele lui/ei, sa il/o ajut, desi urasc din adancul sufletului sa fac cumparaturi, de orice fel.
Vorbitul acesta el/ea incearca sa imi protejeze “incognituitatea”.
Mă bucur că ai dat pe-aici. Sincer, aveam oareșce dubii. Mă bucur că m-am înșelat.