Inca un an, inca un Sziget (al 5-lea, actually), inca un articol fara diacritice din motive de tastatura in alta limba decat cea a mioritei. Deja e obisnuinta, deja zilele de concediu sunt rezervate din oficiu. Daca m-am plictisit? Deloc. Mai vin si anul viitor.
N-am fost niciodata la Sziget pentru mai putin de 7 zile, insa anul acesta am avut ideea (geniala, I might add) de a veni chiar mai devreme, de duminica. Festivalul incepe, oficial, lunea, dar exista varianta de bilet “moving in”, varianta care permite accesul pe insula in weekendul premergator, pentru 15 euro/zi. Acum sa va explic de ce e atat de genial. In primul rand am cortul la umbra, exact unde mi-am dorit pe insula, accesul a fost rapid (cu toate ca am uitat sa-mi iau biletul de acasa), controlul bagajelor la fel, super rapid, fara coada la cardurile de festival, o dupa-masa libera de explorat. Initial ma gandisem la un upgrade de camping (65 eur), dar acum ma bucur ca nu am facut asta. Recomand varianta pentru oricine are de gand sa vina cu cortul.
Cum e Szigetul anul acesta?
In primul si in primul rand, si cel mai important, NU PLOUA! Nu mai stau sa dardai sub pelerina! Am invatat sa apreciez lucrurile simple in viata. Altfel, daca ar fi sa compar, e mult mai multa lume decat anul trecut (sau erau si anul trecut, dar stateau ascunsi in corturi?), concertul lui Robbie Williams a fost sold-out, ceea ce inseamna un numar de 75.000 de oameni in ziua -1, iar oamenii sunt aceiasi: liberi, inflorati, ametiti, fericiti, tineri si asa mai departe.
In ceea ce priveste locul, trebuie sa recunosc ca mi se pare mai sarac decat l-am gasit in alti ani. Nu e vorba de baruri sau scene, ci de mici lucruri pe care le-am descoperit luand locul la pas: decoratiuni, jocuri etc. Ah, lipseste si ceva mare: Sziget Eye, roata in care personal n-am pus piciorul pana acum, dar care dadea un aer fain locului.
Putin si despre muzica
N-am sa va zic foarte multe despre concertul lui Robbie Williams, presupun ca a fost la fel ca cel de la Bucuresti plus acces liber la apa si bere. Omul e un entertainer in adevaratul sens al cuvantului. Publicul de Sziget e foarte tanar, estimez o medie de varsta de 22-23 de ani, insa la concertul lui Robbie a fost plin de tantite. Femei trecute de prima tinerete, adica, pe care le admir sincer. Au venit, au dansat, au zambit cu gura pana la urechi.
photo: [ Sandor Csudai ]
Si-acum despre Florence + The Machine, headliner-ul meu personal. Astept sa ajung la un concert Florence de foarte (foarte!) multa vreme. A fost minunata! Serios, daca vreodata va simtiti cu un picior in groapa in viata asta, mergeti la un concert Florence, nu aveti cum sa plecati altfel decat binedispusi! Nu vreau sa fac comparatii, dar nu ma pot abtine. Spre deosebire de Robbie Williams, Florence Welch poate sa umple scena de energie singura, fara regie, desculta si fara tinute extravagante. A alergat si a dansat tot concertul, si totusi, fiecare nota a sunat perfect. O chestie foarte misto e vocea ei vorbita. E atat de blanda si de calda incat te intrebi serios, de unde vine puterea aia din glas, atunci cand canta?!
photo: [ Sandor Csudai ]
Despre Gogol Bordello, numai de bine, ca de obicei. Singurul impediment: soarele. Concertele de la ora 16 sunt greu de dus, in special daca vorbim despre o trupa care face tot publicul sa sara. S-a intamplat si-acum, s-a intamplat si in alti ani la Ska-P. Eh, trece cu apa rece.
Dar ajunge cu muzica. Anul acesta nu va mai povestesc atat pentru ca puteti vedea si voi pe Live Stream.
