Ar trebui să-mi înregistrez la OSIM treaba asta cu „jurnal de festival”; văd că devine obișnuință să scriu așa despre evenimente. 
Am ajuns aseară la Muzeul Satului pe la 8, cu un gând ușor contrariat, pentru că locul ăsta, pentru mine, este sinonim cu PLAI. Departe de mine gândul de-al vrea exclusiv pentru festivalul bănățean, doar că e un spațiu foarte mare, un festival nou, și-mi doream să reușească să creeze o atmosferă demnă. Dar experiența organizatorilor s-a văzut de cum am ajuns în fața porții și în primii pași de după ea. A durat puțin spre deloc până am intrat în mood-ul de festival.
Ca om care „a făcut poarta” pe la evenimente, am remarcat detaliile. Intrarea se făcea rapid, controlul și el, erau afișe care anunțau că nu se comercializează țigări înăuntru și am primit pliant cu programul. Ceea ce m-a surprins într-un mod neplăcut a fost faptul că, odată intrat, nu mai puteai ieși. Nu te ținea nimeni sechestrat, doar că puteai scana biletul o singură dată pe zi, deci aveai dreptul la o singură intrare. Dacă era vorba de un concert de 2-3 ore, înțelegeam. Dar vorbim de un eveniment care a început la 18 și s-a terminat în zori.
Am ridicat o sprânceană când am văzut numărul oferit de organizatori: 5000 de oameni prezenți aseară. Apoi am văzut pozele făcute de sus și mi-am dat seama că e foarte greu să-ți dai seama câtă lume a fost când ești în mijlocul ei.
Au fost artiști de toate felurile (numai Dubioza Kolektiv au abordat vreo 5 genuri muzicale în aproape 2 ore) și cred că oricine își găsea locul la una dintre cele 5 scene, chiar dacă nu era fan de muzică electro.
Și că veni vorba de Dubioza Kolektiv, nu e prima dată când îi văd, dar m-am simțit la fel de bine de fiecare dată. Fiind foarte ska-punk și având versuri cu puternică influență politică și socială, nu m-a surprins banner-ul „Support Pirate Bay” pe care l-au afișat pe scenă. Au cântat „Our music is for free, you can download mp3” și publicul a fost extaziat. A fost un moment frumos, cu care am rezonat, dar astăzi mă gândesc că trebuie să trăiască și artiștii din ceva.
Și la Noisia a fost nebunie, am dansat și eu, dar stilul lor (deși eu sunt fană electro) e puțin cam… puțin pentru mine. Anyway, judecând după transa în care erau oamenii din jurul meu, cred că a fost bine.
Când dansezi fără oprire, inevitabil, cu toată berea care curge în jurul tău, ai nevoie de apă. Din fericire, în incinta muzeului, există o fântână publică. Din nefericire, aseară era un gard în fața ei și nici la fântâna secretă pe care o știu eu nu curgea apă. Mi s-a părut uncool că oamenii au fost obligați să cumpere apă la supra-preț, având în vedere că nu puteai ieși din festival și nici nu puteai veni cu o sticlă la tine. Asta ca să nu mai zic că poate vrei să te speli pe mâini.
Eu am încheiat noapte la Silent Disco, unde mi-a foarte plăcut și am dansat pe Dub FX. Foarte amuzant să vezi lumea care dansa pe alte muzică (erau 3 canale). 😀
Dimineața, teoretic, aș fi putut pleca cu autobuzul, gratuit. S-a discutat cu RATT și s-a făcut prelungire de program pe linia 46. Eram vreo 10 persoane care așteptam autobuzul. Am plecat cu un shared taxi până la urmă pentru că, aparent, autobuzul nu mai venea până în fața muzeului. Asta am aflat de la poliție, căci afișul zicea să stai liniștit, că vine din jumătate în jumătate de oră. Știu că nu e vina organizatorilor și a fost, probabil, o decizie a RATT, dar… n-a fost fain să stau în frig. Azi merg cu bicicleta.
Să recapitulăm:
Ce mi-a plăcut:
– atmosferă minunată, se intra repede, multă lume, program variat, trupe foarte faine, silent disco, la baruri/restaurante erau cozi, dar se mișcau repede
Ce mi-a plăcut mai puțin:
– nu au existat brățări, nu exista acces la fântâna publică, autobuzul venea doar până la Continental la un moment dat.
