Mă distrează când îmi amintesc de mine la dubioasa vârstă agăţată între pubertate şi adolscenţă. Vârsta aceea la care toţi colegii de sex masculin aveau mustăţile acelea dizgraţioase, iar eu sufeream teribil şi dezvoltam frustrări serioase din pricina sânilor mult prea mici, sau cel puţin mult mai mici decât ai pritenelor mele, aflate şi ele la aceeaşi vârstă.
Cam aceasta este perioada în care am început să citesc reviste. Revista Bravo, mai exact, sunt sigură că v-o amintiţi. Bineînţeles, mergea mână în mână cum MTv-ul vremii. Abia aşteptam să apară. Costa, dacă bine îmi amintesc, 5000 de lei. O citeam pe nerăsuflate stând întinsă pe covor, pe burtă şi cu picioarele ridicate de la genunchi. Aşa văzusem eu la televizor că se citesc revistele, aşa făceam şi eu. Cui îi mai păsa dacă este sau nu o poziţie comodă sau dacă îmi ardeam genunchii şi coatele din cauza covorului aspru? Mai exista şi revista Popcorn, pe care o cumpăram ocazional; achiziţionam doar numerele care aveau postere mari cu artişti pe care îi veneram. Era mult prea scumpă pentru buzunarele mele mici, la fel de mici ca sânii mei.
Oh, dar mai importante decât tupele jenante şi interviurile idioate din revistă erau cele două pagini “de sex”. Aşa le numeam. Gândindu-mă acum, realizez ce prostii găseam acolo. Poate realizam şi-atunci, dar chicoteam de mama focului cu prietenele când citeam despre prezervative sau anticoncepţionale, spre exemplu. Nici nu se punea problema să folosim aşa ceva, nu de alta, dar generaţia mea nu era nici pe departe la fel de precoce într-ale sexului precum generaţiile noi. Poate tocmai de-aia râdeam tâmp, cum râde audienţa cultă a Bucureştilor la teatru când aude câte un cuvânt porcos (No offence, este un caz particular despre care poate am să vă povestesc cândva).
Eu am crescut, am primit puţin mai multă minte şi o pereche de sâni de dimensiuni acceptabile. Am renunţat la lectura revistelor şi m-am concentrat asupra cărţilor. Mulţi am făcut asta. Între timp, publicaţiile s-au degradat, au ajuns – deşi nu credeam posibil – mai jalnice decât erau. A apărut Cancan şi tot cultul de prost-gust şi senzaţional dezvoltat în jurul lui.
Apoi… au apărut Tataia, Decât o revistă şi Revista de povestiri. Faith in humanity restored!
