Multe potențiale meserii mi s-au părut interesante în copilărie. Vânzătoare de ziare, de mezeluri, spălătoreasă… O carieră strălucită mă aștepta, nu altceva. Un pic mai târziu însă, visurile mele legate de industria de retail din piețe agro-alimentare sau în presă au fost spulberat definitiv. Am hotărât să mă fac stomatolog. Nu pentru că aveam o pasiune deosebită pentru domeniu, ci pentru că ardea în mine dorința de răzbunare. „Când o să fiu mare o să mă fac dentist, și doamna Drăgan o să vină la mine și o să o chinui și eu!!!”. Cred că v-ați prins, doamna Drăgan era stomatologul meu.
Înțeleg frica din copilărie. Am prins și eu vremurile cu anestezie care nu prindea sau fără anestezie defel. S-a lucrat în gura mea cu toate ustensilele posibile, inclusiv cu dalta. Totuși, adult fiind, am reușit să trec peste asta cu ușurință. Come on, pe lângă tehnologia mult avansată față de ce era acum 20 de ani, chiar dacă te doare, suck it up! Toți am fost torturați. Am trecut și eu prin mai multe lucrări, inclusiv o operație pe mandibulă. Nu-i o tragedie. Două ore pe scaun și câteva zile de dificultăți la mâncat sunt un preț foarte mic pentru a nu arăta ca domnul de pe spatele pachetelor de țigări.
Alt mit e prețul mare. Nu ne permitem dinți frumoși. Da, nu e ieftin, dar cu cât aștepți mai mult, cu atât va fi mai scump. Ca să nu spun cât poate costa o dantură proastă într-un interviu pentru un job sau în relațiile de orice fel.
Azi m-am programat la dentist și abia aștept să mă duc. Nu, nu mă doare nimic, e vorba de control periodic și igeniezare. Dacă ești genul care se programează doar când are, literally, o falcă-n cer și una în pământ, sună-ți acum stomatologul. O să-mi mulțumești.
___
foto via
Eu mi-am învins teama descoperind un stomatolog foarte fain la care am ajuns, culmea, fără recomandări. Profi, atent, relaxat, punctual.
Apropo de punctualitate, urăsc să citesc planul de evacuare în caz de incendiu, autorizațiile sanitare și data ultimei revizii tehnice a centralei termice, iar odată ajuns pe scaun, să-ți dea de înțeles că vrea să recupereze pe tine timpul pierdut.
Dentista la care merg e foarte priceputa, dar are o hiba: nu-si face bine programarile si astept inainte sa intru de vad negru in fata ochilor. Dupa calculele mele pentru fiecare ora petrecuta pe scaun, astept 20 minute in sala.
Unii sustin ca lucrurile astea tind să se întîmple în special la medicii buni. Așadar cu cît e mai bun medicul, cu atît șansele să fie coadă cresc. Cel puțin asta am dedus eu .
Amândoi spuneți de așteptat. Mă gândesc că poate nu e exclusiv vina medicului care programeaza. Știu că ești cam obligat să iei urgențele (oamenii care nu se duc până nu-i doare rău) – așa că se mai poate decala programul.
Ai dreptate, vină exclusivă nu-i, dar cu cât mai mulți pacienți, cu atât mai bine. Unde merg acum, își lasă o marjă de 15-20 minute. Foarte rar aștept, când apar urgențe sau complicații.
Si nu e foarte greu sa suni omul si sa-i spui sa vina cu 1 ora mai tirziu ca s-a decalat programul. Asta daca iti pasa de el, daca nu, il lasi sa astepte o ora ca doar nu se face gaura in… masea