Cred că putem cădea cu toții de acord că se fură. E o realitate veche de când lumea. Și nu, nu mă refer la bullshit-uri politice, ci la furtul ăla clasic, de genul: „băi, ce iPhone mișto are ăsta”, „băiatu’, n-ai cumva o brichetă?”, pac am plecat cu telefonul de pe masă. Știți ce zic?
Din fericire, cel puțin până azi, n-am fost deposedată de obiecte de valoare deși, sinceră să fiu, le las pe toate pe unde-apuc. Nu că aș avea încredere, că n-am, am capul în nori. O singură dată mi-am uitat telefonul în taxi, o bijuterie de Nokia 6300 (era tata lor la vremea lui), telefon pe care nu l-am mai recuperat neam; asta cu toate că cel care și l-a însușit a apucat să se dea un pic pe net (pe vremea GPRS-ului, m-a costat ceva) și a dat și câteva telefoane. Pe de altă parte însă, am lăsat și-un portmoneu în taxi, cu banii de chirie în el, și l-am primit înapoi exact cum l-am lăsat. Mai sunt și cazuri fericite.
Am subliniat mai sus cuvântul „obiecte” pentru că m-am referit strict la obiecte. Dacă e să vorbim de bani, e cu totul altă poveste. S-a întâmplat o singură dată, dar cu o sumă mare și în cel mai prost moment posibil. Vă rog să vă imaginați următorul scenariu: tocmai ați ajuns în Praga după un drum lung cu mașina, parcurs noaptea, și vreme de câteva ore ați boschetărit prin jurul hotelului până la ora de check-in. Cu toată oboseala, abia așteptați să explorați orașul despre care ați auzit că este superb și în care vă doreați de foarte mult timp să ajungeți. Care-i cel mai prost lucru care ți se poate întâmpla? Exact. Să vi se fure toți banii de concediu în prima zi, din camera de hotel, la câteva minute de când ați intrat și cu cineva înăuntru. Și dacă tot sunteți într-o țară străină, să vă fure și actele, pentru că de ce nu?
Revin din nou (și nu e pleonasm pentru că revin a doua oara, da?) la partea cu obiectele. Am zis că nu mi-au fost furate obiecte de valoare, dar mi-au fost furate altele, care nu m-au ars la buzunar în mod deosebit. Partea amuzantă e că am rămas în repetate rânduri fără… papuci și haine. Serios?! De ce, pentru numele cui vreți voi, ai vrea să furi papucii cuiva din vestiar de la sală? Sau de pe plajă?! De la sală am plecat în pantofii de sport dar când am rămas fără sandale la plajă eram în tabără și am fost nevoită să merg jumate de stațiune desculță, până la cazare, pentru că bani de altele n-aveam. Și-acum le văd în fața ochilor, deși au trecut vreo 15 ani: albe, cu mărgeluțe colorate. Tu, aia care le-ai luat, fuck you! Sper că te-ai împiedicat cu ele de prima piatră!
Apoi, pe lângă papuci, am rămas și fără haine. Acu vreo 2-3 ierni am plecat din club în bluză cu mânecă trei-sfert, pentru că cineva a plecat cu paltonul meu. În alt an, fusesem la cumpărături și m-am oprit la o terasă. Am ajuns la terasă cu plasa de la Levi’s, dar ea a plecat cu altcineva.
Pe bune că dacă mai merg la plajă, la ștrand sau la sală, o să-mi las telefonul fără grijă pe șezlong sau pe băncuță, dar o să-mi ascund bine hainele, că poate ajung iar desculță sau despuiată.
Mi-ar plăcea să aflu că nu-s singura fraieră, așa că povestiți-mi din experiențele voastre!
Asta cu furatul de haine si incaltaminte (purtate!) chiar nu o inteleg. It’s just lame!
Portofelul si telefonul da, mi s-au furat si mie, ambele in acelasi timp… Le-am recuperat cu politia in flagrant delict, pentru ca “desteptul” care care m-a furat nu s-a saturat cu ce imi luase, ci m-a mai si santajat pentru acte
Pe de alta parte, eu am gasit vreo 3 portofele cu acte si bani pe care le-am inapoiat posesorilor chiar cu ceva perseverenta din partea mea, pentru ca a fost dificil sa dau de ei. Tot speram ca o sa mi se “intoarca” si mie faptele bune. Pana acum, n-a fost sa fie…
Șantaj pentru acte?! Și ce îți cerea? Mai mulți bani?
Exact
A reusit sa imi transmita prin niste cunostinte (telefonul meu era la el si nu i-a mai ramas decat sa sune la numerele de pe cartile de vizita din portofel) ca “mi-a gasit” portfofelul cu acte si ca, daca il vreau (!), sa ne intalnim si sa ii dau lui (om bun) 100 de lei pentru acte, ca sa nu fiu nevoita sa le fac din nou, pentru ca – nu-i asa? – dureaza ceva…
Iar eu am avut buna inspiratia sa merg la politie cu toata povestea asta. Ulterior am aflat ca omul era “client” vechi la politie, il cunosteau politistii si l-au luat direct la sectie.
Chiar ca #fucklogic :))
Cu telefonul am pățit-o și eu de curând. Doar că animalul de la volan m-a chemat noaptea la 2 prin Rahova, cică să mi-l dea, și când am ajuns acolo nu am mai avut la ce număr să sun…că pe-al meu îl închisese.
Îi urez și-n ziua de azi sănătate și toate cele bune
But… why?! De ce ai face asta? L-ai furat, foarte bine, bravo ție. De ce mai contactezi posesorul? #fucklogic
De furat nu-mi amintesc să mi se fi furat chestii, dar o dată am cumpărat un săpun de rufe crezând că-i telefon. Eram și eu mic, naiv crescut în provincie, ce știți voi…
Pe mine, pana acum, m-au “lasat” hotii de: un plic cu bani (trebuiau sa fie tocmai “darul” pentru o nunta), toate bijuteriile si incarcatoarele si telefoanele vechi (cand au intrat in casa – cred ca niste copii). Sume mici mi-au mai disparut de-a lungul anilor (colegi de scoala, vecini, amici), uneori si haine (din vestiar, camin).