Nicio zi din calendar nu este doar o simplă dată. În fiecare zi, pentru cineva s-a născut un copil, care mai târziu avea să devină soț sau soție pentru altcineva, o țară a avut un moment istoric, s-a născut un artist desăvârșit sau a murit un ideal. Uitați-vă la dată. E 16 decembrie. Ce-nseamnă pentru voi?
Indiferent dacă vi se umple sufletul de mândrie pentru ceea ce au făcut acum 25 de ani românii sau, dimpotrivă, credeți că totul a fost orchestrat, sângele de pe trotuare e același și nu poate fi spălat de timp și nepăsare.
Ce făceați acum 25 de ani? Unii dintre voi poate că nici nu existați pe vremea aceea. Sau poate, erați la fel ca mine, prea mici pentru a înțelege ceva. Totuși, câțiva ați fost martori conștienți ai unui moment cu adevărat istoric: În Timișoara se aprindea scânteia revoluției.
„Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!” / „Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă!”
Eu aveam puțin mai mult de-un an, nu învățasem să țin creionul în mână. În acest timp, niște copii cu doar câțiva ani mai mari decât făceau prea devreme cunoștință cu o realitate crudă. Și desenau ceea ce vedeți mai jos:
Aceste desene sunt cât se poate de reale. Au fost păstrate de o doamnă profesoară din Timișoara, iar acum sunt expuse pe pereții Muzeului Revoluției din Decembrie 1989, din Timișoara.
Să ne-amintim sau să-nvățăm.
Am plecat către Muzeul Revoluției cu un zâmbet larg, scăldat de-un soare neașteptat de decembrie. N-aș fi crezut că ziua avea să mi se întunece atât de repede. Refuz să cred că sunt sentimentală, iar prietenii adesea mă judecă pentru cinism. Totuși, astfel de lucruri mișcă ceva în tine.
Aici l-am cunoscut pe Dl. Traian Orban, președinte al Asociației Memorialul Revoluției 16-22 Decembrie 1989 Timișoara. Este genul acela de om care te face să te simți mai bogat doar pentru că l-ai cunoscut; asta în special după ce i-ai văzut fotografia din spital expusă pe panou alături de portretele altor revoluționari. Viața i s-a schimbat radical acum 25 de ani, efectele revoluției lăsate pe trupul său împiedicându-l să-și mai practice meseria de medic veterinar. De-atunci, s-a dedicat cu totul acelor 7 zile de istorie.
Cum arată 7 zile de istorie?
Memorialul Revoluției din Timișoara ascunde mult mai mult decât o serie de expoziții și relicve ale vremii. Muzee despre revoluție am mai văzut, chiar și în Barcelona unul, așa că l-am rugat pe Dl. Orban să-mi arate ceea ce este cu adevărat deosebit la Memorialul din Timișoara. Am vrut să văd arhivele.
Nu cred că vă puteți închipui cum arată arhiva unei săptămâni. Este imensă. Dosare, martori, articole de presă, declarații, securitate, filmări, înregistrări audio. Toate acestea se găsesc în spatele pereților Memorialului și sunt disponibile pentru oricine vrea să le studieze. Momentan, se lucrează la digitalizare, iar o mare parte dintre documente a fost deja scanată și categorisită.
Am profitat de ocazie și am întrebat despre obiectul cu inestimabilă valoare pe care l-am întâlnit în curte.
În cazul în care nu v-ați dat seama deja, este vorba despre o bucată din Zidul Berlinului. Fascinația acestui zid s-a transmis din tată în fiu. Mă-ntreb acum, oare Dl. Orban, pe vremea când asculta relatările despre zid pe posturile de radio de afară împreună cu tatăl său, și-ar fi închipuit vreodată că va cere o bucată din acesta la Berlin și-o va primi? Uimitoare viața în acest sens.
Ne vindecăm prin artă.
Printre imaginile terifiante ale acelor zile și steaguri capturate, am găsit un strop de frumusețe. Este vorba despre expoziția de artă a Suzanei Fântânaru, „89 din ușă”. După ce clădirea în care și-a avut sediul Memorialul a fost retrocedată, asociația a primit un pavilion dintr-o cazarmă. Ușile acestuia au fost transformate de artistă în piese care transmit enorm.
Și nu s-a oprit la uși.
Și dacă tot vorbeam de pictură, nu pot să trec cu vederea capela pe pereții căreia, pe lângă proaspetele picturi, stau nume ce nu trebuie uitate.
În încheiere.
Am fost întâmpinată cu brațele deschise în muzeu, dar și cu uimire față de faptul că vorbeam română. Nu sunt mulți vizitatorii români, predomină francezii, germanii și așa mai departe. Eu aș avea de povestit încă de zece ori pe-atât, dar mai mult mi-ar plăcea să mergeți acolo și să descoperiți voi restul poveștii.
Programul muzeului este: Luni – Joi 8 – 16, Vineri 8 – 13 și Sâmbătă 9 -14. Adresa este str. Popa Șapcă nr. 3-5, dar intrarea se face de pe str. Oituz, pe lângă Facultatea de Arte. Există și indicator rutier. La cerere, muzeul poate fi vizitat și în afara orelor de program. Site-ul: memorialulrevolutiei.ro.
Acest articol face parte din campania Timișoara în orice colț de Românie, venită în sprijinul candidaturii orașului la titlul de Capitală Culturală Europeană 2021.
Am avut sansa sa vizitez acest muzeu acum vreo 3 ani, atunci am fost implicata intr-un schimb de experienta cu elevi din Germania. Imi amintesc si acum sentimentul greu pe care l-am avut cand dl. Orban ne-a povestit despre ceea ce a trait el, despre ce a insemnat pentru el revolutia si m-au marcat taria din glasului si sentimentele pe care le transmitea. Nu eram nascuta in 1989, abia sase ani mai tarziu am vazut lumina soarelui, insa am crescut cu dragoste fata de Romania si oricat de bolnava ar fi ea astazi, eu nu pot sa o reneg, nici sa cred ca este o epava in deriva. Eu inca sper ca lucruile bune se vor intampla si ca sta in puterea noastra de a le schimba.
Am scris un articol pe 2.12 despre cum arboram corect Tricolorul, pentru ca, iti spun sincer, ca m-a durut faptul ca multi nu stiu ca la lance este mereu albastru si nu rosu. Am vazut nenumarate masini ale statului, persoane publice (mari patrioti) care il tin cu rosu in sus. Arborarea gresita a unui steag inseamna denigrare nationala si o mare jignire adusa unui popor. Multi romani nu stiu treaba asta, multi cred ca e o joaca, dar in fapt nu realizeaza ca, pentru Romania din ziua de azi, cu bune si cu rele, au murit oameni, mame si-au pierdut copiii, sotii au ramas vaduve, iar copiii orfani. Macar acest lucru ar trebui sa ne motiveze sa sarbatorim asa cum se cuvine ziua de 1 Decembrie si sa arboram steagul corect.
E plin internetul de entertainment.
Macar din cand in cand sa mai facem si educatie.
Am sa postez articolul dumneavostra pe conturile tuturor amicilor mei care manifesta nostalgii comuniste !