Poate că mă bag în gura lupui, dar asta e, n-am ce face, trebuie să fiu sinceră. Aşadar, recunosc, mie-mi plac blogurile haterilor. Nu toate, ce-i drept, dar sunt câteva.
Sunt mulţi hateri care circulă prin blogosferă, în special pe la casele mari. Eu nu am avut parte de prea multe interacţiuni cu aceştia şi mă îndoiesc că e din cauza faptului că scriu genial. Cred că se întâmplă asta mai degrabă pentru că majoritatea nu a descoperit blogul ăsta sau, dacă l-a descoperit, consideră că nu merită efortul.
Pe de-o parte sunt haterii idioţi, genul de “Gică Contra” care nu caută decât să te contrazică. Indiferent ce ai spune, ei ştiu mai bine. Oricât de alb ar fi ceva, ei au pe negru şi e mai mişto. Dacă tu asculţi indie-rock, eşti hipster, de ce nu asculţi jazz ca tot cultul? Dacă asculţi jazz, eşti snob şi te uiţi de pe piedestalul tău la ăia care rup pingeaua când cântă Goran Bregovic. În fine, aţi prins ideea. Pe de altă parte, sunt haterii ăia inteligenţi. Ăia care te contrazic cu argumente. Ăia care reuşesc să te încuie. Ăia cărora li se şterg comentariile “pentru că de-aia”. Nu cred că este necesar să vă mai spun că mie-mi plac aceştia din urmă.
Şi haterii “e” oameni faini de multe ori. Adică, pe lângă miştoul făcut, care de multe ori este savuros (probabil dacă nu eşti tu cel vizat), unii au subiecte interesante. Şi până şi hatereala asta e scrisă cu cap adesea. Think about it. Ei vorbesc despre principii, acuză texte fără valoare de la care autorii au pretenţii de capodopere, corectează erori grave gramaticale etc. Mno, asta-nseamnă că au ceva în cap. Şi da, de multe ori am văzut trash-uite blogurile unor persoane pe care le citesc şi evenimente (sau pişcoturi, ca să vorbim în termeni specifici) la care am participat. Şi de multe ori, până şi cei luaţi în vizor au râs la postările lui Dam167 sau El Lunes. Na, că am dat şi link. Şi am văzut şi răspunsuri foarte spirituale şi sincere de la cei luaţi în colimator.
P.S. Asta nu-i o invitaţie pentru trolli şi hateri să mă ia la ochi. 
___
Ei, uite, mi-ai deschis curiozitetea cu linkurile tale, eu, care sunt prea mica pentru hateri…. Indraznesc sa susti ideea ta ca si haterii au o ierarhie si ca hatearela poate fi cu mult folos atunci cand vi cu argumete. Dar oare mai sunt incazul asta hateri? Sau oamani ca lumea, care te ridica prin critica lor?
Eu am dat două link-uri aşa, de exemplu. Sunt mult mai mulţi. Ideea e că mulţi bloggeri adoptă dictonul “dacă nu ai nimic frumos de zis (scris), mai bine nu scrii nimic”, iar ei nu o fac. Alţii te critică pe mail, în privat. În final, toţi trebuie să înţelegem că ne-am asumat asta când ne-am făcut blog şi am lăsat deschisă secţiunea de comentarii…
ERATA: am papat niste “n”-uri mai sus si nu vreau sa trec de analfabeta, asa ca rectific, era “sustin ideea ta” si “vin cu argumete”. Degetele mele aluneca pe taste aiurea. Scuze.
Stiu c-o sa vada asta si Dam si putin imi pasa, da’s de acord cu tine la partea cu haterii inteligenti. Singura chestie pe care n-o pricep si pe care o invidiez la el, e cum de are atata timp sa studieze posturile si comentariile unor bloguri, sa le citeasca, sa le tina minte si sa le combata cand are ocazia. mi-ar placea sa am cel putin jumatate din timpul lui. sunt sigura ca n-ar mai avea motive sa imi critice blogul…
Ţi-am văzut reacţia la o menţiune din partea unui hater. Când o să fiu eu mare şi cu 5000 de unici pe zi, sper să reacţionez la fel de flexat cum aţi făcut-o tu şi Nebuloasa (şi pe ea am văzut-o o dată). 😀
Stai să-ți explice dam ăsta cum e cu timpul liber. În primul rând, eu am puțin timp liber. Puținul ăla e ocupat cu o parte din pasiunile mele – o parte pentru că nu încap toate. În al doilea rând, citesc multe dintre articolele voastre pe diagonală. Da știu, e atâta suflet și muncă în ele încât eu, care nu citesc foarte repede, le parcurg în 2 minute și mai am și argumente să le combat.
Logic, dacă nu am ocazia să le combat imediat înseamnă că nu prea am timp. Le combat atunci când am ceva de spus, iar dacă mi-a dat de gândit înseamnă că merită ținut minte. Dacă un om stă să te contrazică înseamnă totuși ceva.
Și eu i-aș citi, dacă zici că au umorul la ei. Iar de m-ar lua în balon, mi-ar plăcea să-mi păstrez cumpătul și zâmbetul, deși cred că le-ar fi greu să mă concureze. M-am învățat să mă miștocăresc singură, să mă obișnuiesc.
Uite un banc fain:
Dear JB haters! I owe my life to Justin. On March 9th, I had been in coma for 6 months, after a terrible car crash. one day, the nurse turned the radio to Justin`s song. So I got up, and turned the radio off.
Presupun că e vorba de Justin Bieber.
Hm, eu nu cred că ştiu decât o melodie de la el, dar şi aia e suficientă pentru viaţa asta. Funny 
Eu nu știu nici măcar una, dar cultura mea muzicală e varză. Bancul în sine mi s-a părut savuros, deși, să fiu eu JB… Hmmmm…:)
Ii citeam intr-o vreme, cand scriau mai des si mai plin de umor. Acum nu am mai intrat pe site-ul lor dar voi reintra
Eu m-am schimbat in bine din cauza lor, am ales scrisul pt oameni, nu pt diverse avantaje.
Ar trebui să-mi dea o bere pentru că i-am promovat
Mai stii? Poate oamenii deja ti-au pregatit un pachet
Intre noi fie vorba, si eu citiesc blogurile haterilor in zilele in care ma plictisesc groaznic si am nevoie urgenta de o sursa de amuzament. 😀
Cred că ar trebui să fie cele mai “traficate” bloguri. Pe de-o parte sunt cei care caută să se amuze (cum este și cazul tău), iar pe de altă parte sunt cei care vor să vadă ce s-a mai scris despre ei.
haterii is niste nimicuri, niste personaje mici care, in incercarea de a-si masca propria neputinta si propria viata mizerabila, aleg sa se preocupe de viata alora.
Unii sunt așa, e adevărat. Dar eu nu vorbeam despre această categorie și nu-ți împărtășesc tendința de generalizare.
Trebuie sa recunosc ca nu esti singura care ii citeste. Se pare ca romanul are in sange nevoia asta de can-can, de scandal, de amuzament 😀