Contactul cu realitatea?!

Cred că ne e tuturor greu să ieșim din bula noastră câteodată. Dar ieșim și, oricât de surprinzătoare ar fi lumea de afara, ne adaptăm. Totuși, există câteva categorii de persoane care se încăpățânează să creadă că universul nu e mai mare decât sufrageria lor.

„Așa târziu lucrezi?”

Mi s-a pus întrebarea asta de nenumărate ori și m-a surprins de fiecare dată. M-a surprins pentru că, spre norocul meu, eu am chiar un program mai scurt decât „normalul”. Lucrez chiar 9 to 5, cu tot cu pauză de masă. E drept, se mai întâmplă să mă prindă ora 6 sau 7, dar asta pentru că ajung la birou la ora 10.

Revenind la oamenii pe care i-am amintit mai sus, doamna administrator – care, firește, e pensionară de o căruță de ani – crede că viața se întâmplă între două seriale turcești și pe o rază de maxim 50 de metri în jurul blocului. Dacă dumneaei are tot timpul din lume (măcar până…) atunci sigur că toți îl avem. Este exponentul perfect al septuagenarilor care au pierdut tangența cu lumea reala.

Să vă dau un exemplu. Întreținerea se plătește o dată pe lună, într-o dată stabilită după data de pensii (care nu coincide cu data standard a salariilor), la ora 17. Cine?! Cine are timp să fie acasă la ora 17, când majoritatea locurilor de muncă au program până la 17 sau 18. Unde mai pui că unii mai trebuie să-și și adune pruncii din școli sau grădinițe? Dar doamna e amabilă și permite ocazional plata la domiciliul ei. Problema e că programul e aproape la fel de nepotrivit ca cel de la taxe și impozite. Pentru că madame are nevoie de multe reprize de somn. Dimineața nu e bine, în orarul de liniște nu e bine, seara după 7 e târziu și se culcă.

Cu programul ei… e foarte greu de ajuns la un acord comun, dar ea nu înțelege. Și suna! Și sună! Și nu înțelege că tu poate nu ești la birou frecând menta pe Facebook, poate chiar… LUCREZI! Asta ca să nu mai zic că pe mine mă consideră o nesimțită care nu vrea să-i deschidă. Pentru că știe ea sigur că sunt acasă! Că doar, femeie fiind, sigur sunt casnică.

Da, așa târziu lucrez! Nu era de-ajuns că trebuie să fug în pauzele de masă la bancă, finanțe, poștă etc. Pf, să ne facem toți freelanceri! Sau șomeri!

„Cum să nu știi?! Îi banal!”

Mai sunt oamenii care te iau peste picior când n-ai cunoștințe în anumite domenii. De pildă, eu habar n-am care-i treaba în construcții. Până recent n-am știut cum arată amorsa, gletul și ce fel de șmirghel trebuie pentru pereți. Dar toți zidarii se arată surprinși când nu știi ce trebuie să cumperi și fie îi iei cu tine, fie stai cu ei la telefon în fața raftului. Prietene, poate că eu nu știu în ce ordine se spoiesc pereții, dar dacă-ți arăt o bucată de cod, tu știi să găsești bug-urile? Fiecare cu pizda mă-sii!

„Da ce-ai făcut să fii obosit!?”

Evident, dacă ai un job la birou, nu ai dreptul să fii obosit. Că doar ce faci așa greu? Stai pe scaun atâtea ore și miști doar din degete.

Foto via