În urma discuțiilor generate de articolul de ieri, mi-am amintit de începuturile mele într-ale scrisului. Eram mult mai tânără decât acum și aveam o ușoară reminiscență a adolescenței – ideea cum că eu le-aș ști pe toate, eu am dat gaura la macaroană și tot eu am inventat apa caldă. Și-am fost, recunosc, un mic blogger frustrat pe care-l citeau maxim 10 oameni pe zi, dar care nu ezita să lovească în bloggerii mai cunoscuți. Pentru că așa văzusem eu pe vremea aia că-i cool, să fii anti A-listeri. Îmi pare rău că nu mai am primul blog (bloodie.wordpress.com), că v-aș fi putut prezenta citate exacte. Dar pot să mă auto-citez din amintiri: „Eu nu scriu pe bani, că nu mă prostituez ca [insert name here]”, „Uită-te la ăștia ce trafic au, pentru articolele lor de trei rânduri”, „hăhă, ce le știu ei pe toate”, „eu nu mă uit niciodată pe statistici, că nu asta contează, eu scriu pentru mine” și așa mai departe. Sunt sigură că le-ați auzit pe toate și nu doar de la mine.
M-am luat în gură, eu pizdulina de 19-20 ani, cu Ciutacu. I-am spus că nu se pune virgulă între subiect și predicat. Oh, snap! Bine, pentru asta nu-mi pare rău, dar primul comment pe care i l-am lăsat Tomatei cu Scufiță (primul blog pe care l-am citit vreodată), a fost foarte destul de bitchy. Azi e my BFF, I love her și ne felicităm în fiecare an, pe 23 mai, de „ziua noastră”, ziua în care ne-am cunoscut live. Era 2008. Un alt exemplu bun e Vali, pe care sunt sigură că l-am porcăit împreună cu A-listerii din primul paragraf, pe când aveam 10 vizite pe zi și nu-mi exclusesem IP-ul din statistici, dar care mai târziu m-a ajutat mult, mai ales sfaturi și șuturi în fund să mă țin de ce m-am apucat (blog/vlog). V-aș mai da exemple, dar nu dau chiar tot din casă; vreau să mă mai salute lumea.
Și pe fondul ăsta, am ajuns să mă gândesc la prima impresie, în general. Din ce-am aflat, adesea prima impresie pe care-o las eu e de aroganță, de nas umblător printre nori etc. Da, am o doză, dar cred că sunt departe de ceea ce las să se vadă la primul contact. Poate-i mecanism defensiv. De fapt, eu stau destul de prost la capitolul „încredere în sine”. Uite că am spus-o.
Nu știu dacă sunt eu anti-talent la a-mi forma o primă impresie, dar de foarte multe ori o dau rău de tot în bară. Și pe mulți dintre oamenii care mi-s prieteni dragi de ani de zile, nu i-am plăcut la început.
N-am vrut să zic mare lucru cu articolul ăsta, doar să dau dovadă de toleranță și înțelegere. Eu nu sunt cunoscută, dar tot am partea mea de hating. Poate am vrut să dau dovadă de puțină maturitate (măcar până la primul hater, când poate iese iar adolescenta din mine).
Ziceți și voi cum vedeți treaba asta cu prima impresie.
Bonus:
O poză de la primul blogmeet la care am participat (2008):
Courtesy of Ovi Sîrb, care pe vremea aia avea un blog albastru. Ia uite, Richie, ce tineri eram.
Later edit:
Ăsta e comentariu pe care i l-am lăsat Andreei, la un articol în care ea, săraca, doar spunea că a fost la un meci. Pe vremea aia eram în galerie la Poli așa că i-am arătat eu, am pus-o la punct. 😀
Later edit 2: WTF?!?! Aia era adresa mea de mail????
poza asta e de pe vremea proto-piscoturilor
Lasă că tu ai venit mai târziu în gașcă, sperând c-au apărut pișcoturile, și tot n-au fost
Eu stiu asa: daca prima impresie despre o persoana este (mega-)pozitiva, persoana respectiva se dovedeste “trecatoare cu diploma de merit” prin viata mea. The other way around, cand prima impresie despre o persoana lasa mult loc de “se putea mai bine”, that’s a keeper!
Ca exemplu (si nu e singurul, dar este poate cel mai relevant), m-am casatorit – multi ani mai tarziu – cu cel mai enervant coleg din facultate, pe care din prima zi imi venea sa-l eviscerez de viu
Hehe, foarte tare. You never know. Poate și oamenii care-mi displac azi vor ajunge să-mi fie dragi.
You never know: think about the most annoying guy you know. You are going to marry him! Mind-blowing :)))
Glumesc, no offense!
Oh my god! Dacă se întâmplă asta, cu persoanele la care mă gândesc acum, o să facă implozie universul. :))