De când ne-am mutat cu sediul firmei în centru, mi-am lăsat mașina acasă și am început să merg pe jos la birou. Fac aproximativ 15 min, dintre care 3 minute sigur le petrec așteptând la semafoarele interminabile. Pentru cunoscători, e vorba de semafoarele de la Punctele Cardinale. Dintre astea, cel mai lung afișează 100 de secunde dacă te lovește norocul și ajungi chiar când se schimbă culoare verde în roșu.
Chestiunea interesantă e că, în timp, am observat niște tipologii clare ale pietonilor care așteaptă la semafor. Mă rog, „așteaptă” e un termen relativ, după cum veți vedea în continuare.
O zi obișnuită, dimineața.
100 de secunde.
Se strânge un grup frumușel de oameni la semafor. O persoană pe bicicletă.
90 de secunde.
Lumea începe să bată din picior, agitată.
80 de secunde.
Jumătate dintre pensionari trec strada agale, până pe primul scuar. Dacă apare o mașină de după colț și sunt claxonați, protestează nervos. Întotdeauna a fost un mister locul în care merg pensionarii dimineața. TOȚI. Pare-se că acest loc misterios este suficient de important pentru a-și risca viața trecând pe roșu una dintre cele mai aglomerate străzi din oraș. Pentru ce s-a luptat la revoluție?!
70 de secunde.
Pensionarii de pe scuar trec mai departe, preferabil tot pe roșu. Jumătatea rămasă în stand-by inițial nu se lasă mai prejos și îi urmează pe cei dintâi curajoși.
60 de secunde.
Trec strada cetățenii de etnie alternativă, împreună cu toți copiii din dotare.
50 de secunde.
Încep să cred că sunt singura proastă care așteaptă la semafor.
40 de secunde.
Trec oamenii care, după cum arată, se grăbesc să ajungă la birou.
30 de secunde.
Sunt tot mai convinsă că sunt singura fraieră.
10 secunde.
Ha, ca să vezi, au mai rămas câțiva de vârsta mea și biciclistul. Încă există speranță.
3 secunde.
Toată lumea, în afară de mine, „fură startul”. Nimeni nu poate aștepta până apare culoarea verde, pentru că alea 3 secunde cu siguranță fac diferența.
În afară de mine, singura fraieră.
Foto via eyeinthesky.ro
Imi pare rau ca nu am filmat cum se trece strada in Anglia. In afara de trecerile de pietoni care nu sunt in intersectii si unde nu poti sa te arunci in strada efectiv deoarece masinile circula mai repede, in rest peste tot am avut impresia ca rosul de la semafor pentru pietoni era un fel de trece toata lumea, dar au prioritate masinile. De multe ori opreau autobuze, masini etc. sa ii lase sa treaca pe cei care treceau pe rosu. Ce era foarte interesant ca nimeni nu claxona, nimeni nu se agita. De altfel cam asa e si prin Italia si prin Spania, insa ca in Anglia inca nu am vazut nici macar in Romania.
Așa e și în Scoția
prima dată am rămas efectiv cu gura deschisă… apoi mi s-a servit explicația că semaforul este orientativ :)))
Adevărul e că și viața e opțională, de ce n-ar fi semaforul orientativ?
Nu e neapărat vorba că viața e opțională, doar că există multe “goluri” în trafic când ai timp să treci, și n-are sens să stai pe loc când e un puhoi de oameni care circulă mereu, grăbiți; dacă te oprești în loc, perturbi echilibrul planetei
Plus că, după cum spunea și Mircea, chiar și dacă ai estimat prost distanța mașinii față de tine sau viteza ta de deplasare, nu-ți iei claxoane și înjurături de la șofer, ci se oprește frumos și te lasă să treci. Că deh, ce să mai și facă… să te calce Ain’t nobody got time for that! :))
În UK din câte am observat majoritatea semafoarelor au buton, este roșu la pietoni până apeși butonul. Dacă apeși butonul se schimbă verde la pietoni pentru 60s. Majoritatea celor din UK verifică prima dată dacă e aglomerat, dacă nu e aglomerat traversează fără a mai apăsa butonul pentru a nu se forma blocaje în trafic.
Ai trecut cu bine momentul de cumpana de la secunda 60. Restul a fost usor…
Si eu traversez “decat” pe verde. E un fetis pe care mi-l asum. Problema e ca-i incomodez pe cei din spate care vor senzatii tari. Uneori sunt usor impins. Sunt un ciudat… Ca sa nu mai zic…ca nici nu aplaud cand aterizeaza avionul…
Regula de aur este sa traversezi dupa ce te-ai asigurat si esti in deplina siguranta (indiferent daca e verde sau rosu).
Fiindca mai sunt oameni care traverseaza pe verde si nu se uita stanga-dreapta, de parca culoarea unui stalp luminos le pazeste lor vietile.
Si desigur mai exista si subspecia care sta la semafor la 3 dimineata, 90 de secunde asteptand sa se faca verde desi e orasul pustiu si au vizibilitate pe km intregi, de parca stalpul luminos e autoritatea suprema care le ghideaza viata.
Deci e orientativ semaforul, nu? Ce mi-ar plăcea ca la 3 noaptea atunci să stea nişte miliţieni la pândă şi să-ţi ardă o amendă pt că ai traversat pe roşu:))))) Plus că trebuie să fii conştient că se întâmplă ca la ora aia să circule şi unii dintre cei mai tâmpiţi şoferi, amatori de viteză, pe care întâmplător pot să o şi prindă, spre deosebire de zi, când traficul nu le prea permite!
Pe bune, viaţa mea nu valorează câteva zeci de secunde. Şi încă un lucru nu înţeleg eu, cât de departe poţi să ajungi în acele câteva zeci de secunde pt care eşti dispus să-ţi rişti viaţa?
Timisoara e mai ciudata decat Bucurestiul la semafoare? Mie imi plac cele de la Izvor care tin cateva secunde pentru pietoni, pe sistemul: esti pe pod, ai priveliste, deci poti astepta.