Indiferent cât de moderne au devenit jucăriile cu timpul, fascinaţia jucăriilor cu rotiţă (sincer, nu ştiu dacă există un termen pentru ele) este ceva ce nu dispare. Prima jucărie de acest fel pe care mi-o amintesc, este broscuţa de tablă pe care o trăgeai pentru a pedala prin apă. Nicio jucărie cu telecomanda nu mă poate fascina mai tare. Acestea sunt însă lucruri simple. Jucăriile cu mecanism pot fi mult mai complexe, chiar dacă asta se întâmplă numai în filme sau jocuri.
Primul “contact” cu un automoton (robot construit pe sistem cu roţi) l-am avut în Sybera, un joc puzzle-adventure sublim. Bonît Sokal reuşeşte să contureze o poveste extrem de frumoasă cu o grafică de excepţie pentru anul 2002, an în care a apărut primul joc Syberia. Povestea continuă în 2004, când se lansează partea a doua a jocului. Fanii (printre care mă număr şi eu) aşteaptă cu nerăbdare a treia parte, care s-a anunţat a fi spectaculoasă, dar pentru care nici până în zi de azi, creatorul nu a găsit surse de finanţare.
Povestea jocului o urmăreşte pe Kate Walker, o avocată americancă ce ajunge în Europa pentru a pecetlui vânzarea unei fabrici de roboţi (automotoni, de fapt). Povestea devine concentrată în jurul acestor mecanisme, printre care şi un tren şi drama familiei Voralberg, proprietara fabricii. Atât locurile cât şi personajele sunt construite impecabil, jocul reuşind să te transpună în atmosferă şi, implicit, să te ţină legat de el.
Al doilea contact cu automotonii despre care vorbeam l-am avut azi, urmărind Hugo. Am aşteptat foarte mult ca acest film să apară la cinema. Ştiam, bineînţeles, că se găseşte 1080p în surse alternative, dar am refuzat. Până azi, când m-a lăsat răbdarea.
La fel ca jocul Syberia, filmul surprinde o dramă familială în Franţa şi se concentrează în jurul mecanismelor cu roţi dinţate. În anii ’30, Hugo, un puşti simpatic ce locuia în pereţii unei gări şi se ocupa de bunul mers al ceasurilor, încearcă să repare automotonul găsit de tatăl său, în speranţa că va primi răspunsuri la întrebările sale existenţiale. Dacă le-a găsit sau nu, asta veţi afla voi singuri urmărind filmul, căci eu n-am de gând să divulg mai mult.
Dacă aţi văzut filmul, vă recomand jocul. Dacă aţi jucat jocul, vă recomand filmul. Dacă nu aţi avut de-a face nici cu unul, nici cu celălalt, vi le recomand pe amândouă. Poate vă conving cu intro-ul jocului sau cu trailerul filmului.
Se pare ca automatoanele sunt mai vechi decat par la prima vedere. Adica au aparut de prin evul mediul, cel putin asa am gasit eu prin niste carti.
Mi-a placut Hugo foarte mult, mai ales ca stiam filmul cu Voiajul spre luna.
Am să sap şi am să mă interesez de chestiunea asta. Mi se pare super interesant.