City break în Belgrad

Nu de puţină vreme mi-am propus şi mi-am tot propus şi am plănuit (zadarnic) să ajung la Belgrad. Ştiţi cum e… sunt atâtea destinaţii interesante, iar publicitatea făcută locaţiilor ca Praga, Viena sau Amsterdam m-a orbit şi m-a făcut, de fiecare dată, să las acest oraş pe planul doi. Uite că totuşi asta avea să se schimbe, eu aterizând pe ultima sută de metri în grupul celor fericiţi de Agenţia Ultramarin cu un city break în capitala sârbilor. Mulţumiri!

Ziua de sâmbătă a început cu o trezire la o oră inumană, pe la cinci trecut de fix. Abia după o doză serioasă de cofeină şi taurină, am început să funcţionez în parametri apropiaţi de normal.  Am ajuns după câteva ore de mers cu autocarul şi o pauză binemeritată – aşa se-ncepe orice lucru serios, cu o pauză – în capitala vecinilor. Excursia poate fi cu uşurinţă împărţită în două, prima parte desfăşurându-se sub coordonarea unui ghid sârb destul de renumit, iar cea de-a doua parte condusă de un ghid de-al nostru. Diferenţele au fost colosale, prima jumătate fiind istorică, scorţoasă şi destul de monotonă, iar cea de-a doua mai relaxată şi mai “dezmorţitoare de oase”.

Să vă povestesc ce-am văzut.

De fiecare dată când am ieşit din a noastră ţară am fost frapată de diferenţele de peisaj. De această dată am fost surprinsă să decopăr o Serbie foarte asemănătoare cu România, în special în zona rurală. Paragină şi peisaje demne de Pisica Albă, Pisica Neagră. Belgradul este un oraş frumos, dar nu spectaculos dacă nu ştii, spre exemplu, că a fost distrus şi reconstruit de 44 de ori. Istoria le-a oferit sârbilor multă amărăciune, dezastru şi tristeţe. Imaginea clădirilor bombardate lasă un fior rece pe şira spinării până şi celor mai insensibili.

Din păcate, în prima parte a zilei Belgradul ne-a fost prezentat prin geamurile autocarului. Bineînţeles, a fost unica alegere potrivită pentru a include cât mai multe obiective turistice aflate la distanţe mari unul de celălalt. Mi-ar fi plăcut să văd mai îndeaproape măcar stadionul Stelei Roşii. Singurele două obiective la care ne-am coborât au fost platanul cel mult prea celebru şi Catedrala Sf. Sava.

(Platanul)

(Catedrala Sf. Sava) 

Cea de-a doua jumătate a excursiei am început-o cu o masă într-o zonă istorică şi foarte boemă. Mâncare cu multă carne, lăutari etc. Vă sună cunoscut?

(Restaurant Tri Sesira)

După masa de la restaurantul Tri Sesira ne-am îndreptat către zona pietonală Cneazul Mihail, după care înspre Cetatea Kalemegdan. A fost ceea ce aşteptam cu toţii. Centrul este foarte aglomerat şi înţesat cu tarabe cu suveniruri şi artişti ambulanţi. Din păcate, timpul a fost foarte scurt şi plimbările noastre au avut un ritm alert, dar am putut admira superba cetate, extrem de bine întreţinută şi panorama de excepţie din vârful acesteia.

(Cetatea Kalemegdan) 

(Vedere din vârful cetăţii)

În mod cert vreau să mă întorc aici, cândva, cu timp mai mult! Spun asta de fiecare dată când părăsesc un oraş care îmi place, dar până acum doar Viena a avut parte de vizite repetate. Totuşi, distanţa de doar 150 km mă face să cred că nu îmi voi încălca promisiunea de-a reveni…