Ceea ce ne dorim cu adevărat

Au mai rămas doar câteva zile până la sfârșitul anului și lumea, probabil, lucrează de zor la lista de rezoluții pentru anul care urmează. Nu este absolut nimic rău în asta, unii au nevoie de un început de an, de „întâiul” unei luni sau de o zi „luni” pentru a face o schimbare în viețile lor anoste. Dacă stau să mă gândesc, cu un minim efort, aș putea scrie și eu o astfel de listă. Nu ar fi prima dată și nici nu duc lipsă de lucruri pe care mi le doresc. Ar fi, cel mai probabil, una banală. Că vreau să văd Londra, că-mi doresc o chitară nouă, că vreau să citesc mai mult, să merg la sală, să mă las de fumat, să-mi fac ochelari etc. Și astea sunt așa, după nici măcar o secundă de gândire. Dar sunt lucruri atât de neînsemnate…

Cea mai mare greșeală a noastră – a oamenilor – este că arareori rostim cu voce tare ceea ce ne dorim cu adevărat. Odată rostită, dorința e recunoscută, reală și aproape tangibilă. Nici nu e nevoie să ne audă altcineva, noi înșine suntem cei mai aspri judecători. Poate că, la un anumit nivel, visăm. În cele mai triste cazuri, până și îndrăzneala de a visa lipsește.

Ai putea spune cu voce tare tu, ca inginer, că îți dorești un alt job? Să te apuci de muzică, de scris o carte, de crescut pui de carne sau floarea soarelui? Ai putea să-i spui fetei sau băiatului pe care îl visezi de șase luni, un an sau zece că îl/o dorești. Ai admite că, plecat fiind, îți dorești să te întorci în țară? Ai admite că, aici fiind, ți-ar fi mai bine altundeva? Ai recunoaște că ai greșit în felul în care ți-ai educat copilul și că trebuie să schimbi ceva? Că ție și iubitului sau iubitei v-ar fi mai bine separat? Că ai investit prost și e momentul să te retragi? Că ai vrea ca prietenii să îți fie prieteni adevărați? Că te simți singur sau, dimpotrivă, sufocat și că vrei ca lucrurile să se schimbe? Că trebuie să-ți înfrunți fricile? Să-ți pui ordine în gânduri și în viață?

Aud din public câte un timid „da”. Bravo vouă, eu nu pot face asta. Nu îmi este rușine cu ceea ce îmi doresc, dar îmi este teamă de neîmplinire. Aștept să-mi pice din cer, aștept ca soarta să ghicească ce vreau.

O să tot aștept…