Poezia din muzica românească
Ştiu că în ziua de azi versurile melodiilor sunt apreciate foarte puţin spre deloc. În fond, de ce să nu recunosc, şi eu ascult dubsteb, gen de muzică destul de zgârcit în materie de versuri ori de conţinut profund. Totuşi, prefer o melodie fără versuri decât una cu versuri foarte proaste. Pentru exemplificare şi comparaţie am ales două melodii, prima este Chihlimbar, piesa celor de la Luna Amară, iar cea de-a doua, o melodie foarte în vogă printre rândurile picaţilor la BAC: Luna Amară: Cand tot ce-auzi e tot ce crezi ramane doar sa mai si vezi cand tac Cuvinte moi sa le indoi cu limba arsa de nesomn cand zac Palete stinse dinspre roti sa tot gasim in linii morti cand fac Carbune proaspat palma ta nimic din mine-n lumea ta ...
Read More365 de zile. Un sărut în oglindă.
Există undeva, într-unul dintre cele mai prăfuite unghere ale propriei conştiinţe, un pact închis sub pecetea altruismului închipuit. Un pact între mamonul propriilor plăceri şi împliniri, aflat pe umărul drept, şi heruvimul ipocrit, simbol al puterii accetapte social, situat pe umărul stâng. 365 de zile neîntrerupte în facerea de bine, un singur act de bunătate pe zi, o secundă de manifestare dezinteresată în folosul cuiva. Anul sabatic într-un periplu al egoismului. Forţa motrice a universului este, indubitabil, egoismul. Bineînţeles, trăim într-o lume ciudată, în care deşi suntem cu toţii lipsiţi de scrupule, ne validăm ca oameni prin actele de caritate. Aşa cum ni le permitem fiecare. Mă întreb de ce. Când toţi fugim...
Read More23 aprilie
Memoria mea funcţionează aleatoriu, alegând după bunul său plac, nu după vreun algoritm logic, ceea ce merită stocat şi ceea ce trebuie dat uitării. Nu spun asta cu mândrie, dar astăzi Georgeii şi Georgetele şi-au auzit foarte târziu urările, am uitat complet de ziua internaţională a cărţii, ce mai, nici măcar de Paştele Blajinilor nu mi-am amintit (nu că ar avea vreo importanţă pentru mine, dar e chestiune de cultură generală). Mă încearcă tot felul de sentimente, pornind de la silă şi ajungând la bucurie. Mi-e pur şi simplu scârbă de fiecare dată când în văd pe Becali la televizor, prezentat ca fiind “Cel mai Gheorghe din România” şi mi-e silă de etniile minoritare care fac grătare printre morminte. Cu toate...
Read MoreIn loc de spovedanie
Se spune că săptămâna aceasta, săptămână numită generic “a patimilor” sau pur şi simplu “mare” de către cei mai umblaţi pe la biserici soiul decât mine, nu-i frumos să păcătuim nici cu trupul nici cu mintea. Ştiu şi eu asta, dar nu pot să n-o fac. Sunt câteva lucruri care mă scot din sărite şi mă calcă pe bătături în preajma sărbătorilor şi nici nu le am eu cu religia, ca s-o spun pe-a dreaptă. Din lunga listă de lucruri agasante, spicuiesc: 1. Mesaje peste mesaje. În preajma sărbătorilor, de oricare ar fi ele, îmi vine să-mi arunc telefonul şi computerul pe geam. Sunt asaltată de flori şi bărbaţi despuiaţi de 8 martie, lumânări şi globuri de Crăciun şi azi, în apropierea Paştelui, de ouă...
Read MoreCizmarul cel far’ de pantofi
Dacă aveaţi vreun dubiu, cizmarul din titlu sunt eu. Metaforic, bineînţeles. Mă pricep la tot soiul de lucruri, care de care mai utile sau cel puţin interesante. Araerori se întâmplă să mă dau în lături la te miri ce reparaţie sau treabă de pe lângă casă. Am totuşi o regulă clară care mă ţine departe de curent şi gaz. Mut dulapuri, montez uşi, nu am niciun fel de problema. În cel mai rău caz, mai cade pe mine câte o piesă de mobilier, cum de altfel s-a întâmplat de mai multe ori, dar acest gen de accidentări nu m-au împiedicat să vi le povestesc. Când e vorba de curent şi gaz, se prea poate să nu mai ajung să povestesc nici medicului, poate doar colegilor din locul luminat şi cu verdeaţă. Câteodată mă mai bag şi sub...
Read MoreIn acest birou nu se primesc atentii
Pentru cei cărora titlul le pare cunoscut, dar „nu știu de unde să-l ia”, le reamintesc: dacă ați avut vreodată neșansa să aveți de-a face cu instituții publice, cu stat la cozi și așteptat pe la uși, probabil că ați văzut cuvintele de mai sus trântite pe-un A4 lipit pe ușa unui birou. Pe la noi a mers întotdeauna treaba asta cu plocoanele. Ploconești ca să ți se facă o favoare, ploconești și pentru ce-i al tău drept. Ploconești oricum. Credeam totuși că se va schimba ceva o dată cu timpul și drept e că s-a schimbat, dar nu de tot. Dacă pe vremuri te duceai cu rațe, ouă sau poate chiar cu un miel, acum ne-am mai emancipat. Ducem băuturi fine și țigări scumpe. Cu toate astea, am mai auzit și-n zi de azi că se merge cu...
Read MoreRSS and Social
Activez la
Last Comments