Eu am două mari probleme legate de politețe și bun simț. Prima ar fi legată de faptul că-s foarte aeriană și nici nu văd prea bine. Așa că nu o dată mi s-a întâmplat să trec pe lângă cineva pe stradă și să fie nevoie să fiu trasă, proverbial, de mânecă. Dar asta se întâmplă […]
Nervi
Un pic despre inegalitate
Dacă mă citiți de ceva vreme, atunci cu siguranță ați observat că n-am vociferat prea tare sau des chestiuni feministe. Nu pentru că n-aș fi, nu pentru că n-aș vedea, ci pentru că foarte rar mi s-a întâmplat să mă simt, în vreun fel, discriminată. Ba mai mult decât atât – de ce să nu […]
De ce mor colaborările cu freelancerii/bloggerii?
Se face că în ultima vreme am lucrat foarte mult. Nu, nu e scuză pentru faptul că nu m-am atins de blog, e doar introducerea în subiectul de astăzi. Tot așa se face că am și avut foarte multe colaborări care s-au încheiat, unele în moduri nefericite, altele cu strângeri de mână și o ușă […]
Când prea mult PR strică
Viața asta m-a adus adesea în postura de a comunica cu oameni de PR, bărbați și femei deopotrivă, din postura clientului mulțumit sau nemulțumit, a blogger-ului, a colaboratorului etc. Și-am întâlnit adesea oameni echilibrați, care știu să vorbească, capabili să rezolve o problemă, să-ți dea o informație sau să îți răspundă la o întrebare. Dar […]
Cum educi un om la 30 de ani
De fapt, întrebarea ar fi dacă mai poți să educi un om la 30 de ani. Și vorbesc despre lucruri simple, pe care ar fi trebuit să le afle de la părinți în cei șapte ani de acasă. Vreau să cred că mai există speranță și pentru oamenii care au sărit peste ele, însă mi-e că […]
Ipocrizia unei națiuni
În piețe începe sacrificarea mieilor în timp ce la DNA mai pică în capcană câte un lup. Se mai închide o crâșmă, un magazin sau o cofetărie cu plus pe casă, iar câțiva funcționari publici o ard (allegedly) pe etnobotanice între un certificat eliberat și un timbru fiscal încasat. Se mai descoperă câte-o mită, fie […]
Farsele sunt de prost gust
Eu fac multe glume proaste, recunosc. Mai mult decât atât, recunosc că-mi și place. Glume macabre, sarcastice, fără haz, ușor jignitoare, blasfemice, deloc politically correct. Nu-s vreo sensibilă, știu la fel de bine să și primesc o glumă (cel puțin așa sper), sunt foarte autoironică și nu mă enervez decât atunci când interlocutorul e mojic sau mitocan. […]
