Cizmarul cel far’ de pantofi

Dacă aveaţi vreun dubiu, cizmarul din titlu sunt eu. Metaforic, bineînţeles. Mă pricep la tot soiul de lucruri, care de care mai utile sau cel puţin interesante. Araerori se întâmplă să mă dau în lături la te miri ce reparaţie sau treabă de pe lângă casă. Am totuşi o regulă clară care mă ţine departe de curent şi gaz. Mut dulapuri, montez uşi, nu am niciun fel de problema. În cel mai rău caz, mai cade pe mine câte o piesă de mobilier, cum de altfel s-a întâmplat de mai multe ori, dar acest gen de accidentări nu m-au împiedicat să vi le povestesc. Când e vorba de curent  şi gaz, se prea poate să nu mai ajung să povestesc nici medicului, poate doar colegilor din locul luminat şi cu verdeaţă.

Câteodată mă mai bag şi sub capota maşinii. Nu sunt eu vreo specialistă, dar ştiu ce e ăla filtru de polen. Acum serios vorbind, ştiu ceea ce e important, cum ar fi schimbatul unei roţi şi suflatul în jiclor (sau jigler, cum îi mai spune pe la noi), deşi nu conduc Dacia.

Cum nu am copilărit pe la ţară, nu prea fac eu diferenţa între buruiană şi floare, nu ştiu să sap sau să deosebesc o cazma de un hârleţ. Toate sunt “lopeţi” la mine. Ce atâta terminologie? No, până şi activităţi grădinăreşti am avut primăvara asta. Sper că n-am scos prea multe flori, m-am oprit când mi-am dat seama că bulbilor pe care eu îi scoteam cu sapa (sau cum i-o spune uneltei), probabil le era mai bine în pământ.

Nu am deprins asemenea îndeletniciri într-un cadru organizat, nici măcar nu sunt pasionată. Cu toate astea, înşurubez de mama focului şi chiar am tăiat lemne. Acum… nu spun că fac aceste lucruri perfect, nu vă spun ce accidente am avut cu staţii de aer cald, pistoale de lipit şi alte cele. Mărturie stau cicatricile de pe degete şi nu numai. Am talentul de-a mă răni mult şi spectaculos.

Acum, revenind la metafora cizmarului, mărturisesc că în momentul de faţă vă scriu de pe laptop, ceea ce se întâmplă destul de rar, pentru că sărăcuţul este foarte vechi şi nu mă satisface. Dacă vă întrebaţi de ce, vă spun eu. Ştiu să instalez sau să repar un Windows de când eram în generală şi am făcut asta de sute de ori până în zi de azi. Cu toate astea, computerul meu e în moarte clinică de câteva zile, cu o eroare ce tronează pe un blue-screen. No, despre computere am învăţat şi am citit enorm, aş putea zice că – printre altele – este domeniul meu. Dacă era vorba de reparat un scaun, poate mai repede mă urneam. Aşa amân şi tot amân…. până poate se repară singur.

Cum un necaz tehnic nu vine niciodată singur, tot pe domeniul meu a mai apărut ceva. S-a betegit şi telefonul. Mama lui de Android, nu e rocket science. M-aş descurca, probabil, fără niciun fel de problemă ori de câte ori mai crash-uie (aşa se întâmplă când vreau musai ceva, cu toate că nu e matură versiunea). Asta, dacă m-aş apuca.

Mă aventurez mereu în activităţi care nu-mi sunt familiare câtuşi de puţin. Poate tocmai asta e explicaţia. Poate pentru că sunt noi, sunt fascinante, spre deosebire de activităţile repetate de nenumărate ori în trecut, activităţi care au devenit plicticoase şi de care îmi este lehamite să mă apuc.

Pe principiul “New is always interesting!”, caut artist atehnic pentru implicare într-o aventură senzaţională: resuscitare Windows plus bonus ICS. Anyone? :)

2 Comment

  1. Esti curajoasa. Mie nu-mi place sa ma bag la chestii la care nu ma pricep, imi e frica sa nu le stric mai rau. Stiai ca poti participa cu postul asta la concursul de pe Merita Citit? Iti poti alege tu premiul oferit de Smuff, iar eu cred ca sunt super interesante cele dintre care poti alege.

    1. bloodie says: Reply

      Thanks, but no thanks :)

Leave a Reply