Pană de automobil în Studio “Uțu Strugari”
Dacă aştern aici numele lui Friedrich Dürrenmatt, poate că nu sunt mulţi aceia care îl vor asocia cu vreo proză sau vreo lucrare estetică. Dacă totuşi spun Kafka, menţionez “Procesul” şi vă spun că “Pană de automobil” este ideea lui Dürrenmatt pe care o putem numi o demnă succesoare a procesului lui Kafka, parcă vă stârnesc interesul, nu-i aşa? Piesa “Pană de automobil“, în regia artistică a lui Sabin Popescu, îi adună pe scena sălii studio a Teatrului Naţional din Timişoara pe cei 6 actori, Romeo Ioan, Damian Oancea, Valentin Ivanciuc, Cristian Szekeres, Onuţ Danciu şi Irene Flamann Catalina, oferindu-le un singur rol aparent, dar şi un al doilea rol latent înscris adânc în obişnuinţa lor de...
Read More“Amorul e o boală ca scarlatina: trebuie să treci neapărat prin ea”
Povestea Annei Karenina este, fără îndoială, una foarte cunoscută. Mai mult decât atât, aş îndrăzni să o numesc cu adevărat fascinantă. Curiozitatea de a vedea viaţă suflată atât peste Anna cât şi peste celelalte personaje creionate de Tolstoi m-a adus marţi seara pe treptele Teatrului Naţional din Timişoara, cu biletele în mână şi cu nerăbdarea în bătaia piciorului pe pavaj. În trecut am văzut multe piese care m-au dezamăgit. Fie erau foarte slabe în accepţiunea generală, fie nu m-am indentificat eu cu viziunea regizorală. Am învăţat aşadar să nu îmi ridic aşteptările pe culmi înalte înainte de spectacol. Şi cum orice regulă are excepţia sa, trebuie să recunosc că de această dată am plecat ferm convinsă că...
Read MoreBilanţ după TESZT
S-a lăsat cortina peste Feszivalul TESZT, însă nu fără câteva concluzii de împărtăşit. În total, am văzut şapte dintre piesele puse în scenă cu această ocazie. Patru dintre ele le-am văzut săptămâna trecută, în cadrul festivalului, iar restul de trei, cele ale Teatrului Maghiar de Stat din Timişoara, le-am văzut cu ceva timp în urmă. Dacă tot am de gând să vă enumăr piesele văzute, m-am gândit să alcătuiesc şi un soi de clasament al preferinţelor mele. Aşasadar, în ordinea descrescătoare, de la cel care mi-a plăcut cel mai tare la cel mai slab, iată spectacolele: 1. Vremuri de pace - Teatrul Maghiar de Stat “Csiky Gergely”, Timişoara (RO) 2. Sufleu de bivol - Teatrul “Szkéné”, Budapesta...
Read MoreSufleu de bivol cu Aspacardin
Dacă de teatrul din București am fost în repetate rânduri dezamăgită, pare-se că teatrul care se joacă în capitala aflată doar puțin mai la vest este foarte pe placul meu. Am văzut mai multe piese aduse de la Budapesta și preluări ale acestora și mă declar încântată. Aseară, în cadrul festivalului TESZT, am văzut piesa “Sufleu de bivol”, jucată de Teatrul “Szkéné” din Budapesta și Teatrul “Jászai Mari” din Tatabánya (HU). Pe scurt, este vorba despre 4 hoți despre care nu se poate spune că sunt the brightest tool in the shed. După potul cel mare, 1 milion de euro furați de la șeful gangsterilor, Fitti Poldi (Horváth Lajos Ottó), aceștia se adăpostesc într-o clădire avariată de un...
Read MoreA început Festivalul TEZST și pentru mine
Deși oficial Festivalul Euroregional de Teatru Timișoara (TEZST) a început încă de vineri, pentru mine debutul său a fost ieri. Nu pentru că nu aș fi vrut să ajung și la piesele din weekend, ci pentru că multe planuri s-au suprapus în această perioadă (v-am spus să este o perioadă agitată) și eu, cum nu-s fană a renuțatului la multe lucruri, am încercat să le împac pe toate. Din ceea ce am văzut și din ceea ce mi s-a povestit, piesele se joacă cu sala plină, indiferent că vorbim despre sala studio, destul de restrânsă în ceea ce privește locurile, sau despre sala mare a Teatrului Maghiar. Faptul că se consumă cultură pe mine mă bucură enorm. Și nu atât pentru faptul că astfel se culturalizează masele, ci pentru că atâta...
Read MoreDumnezeu tace. Ce bine ar fi dacă ar tăcea şi omul!
Woddy Allen este ca ciorba de burtă. Oricât de stupidă ar părea această comparaţie, o folosesc adesea în cazuri în care este vorba despre ceva care ori îţi place foarte tare, ori îţi displace profund. Urmărind aceeaşi logică, puteam spune că este ca Mircea Badea, dar cred că e mult mai jignitoare (pentru Allen) comparaţia cu Badea decât cu ciorba. În fine, eu fac parte din Team Allen. Trebuie să recunosc, sunt mult mai familiariztă cu activitatea lui cinematografică decât cu cea literară, iar primul contact cu proza sa scurtă nu l-am avut ţinând cartea în mână, ci i-am văzut textele interpretate şi montate pe scena Teatrului Maghiar din Timişoara. Piesa se numeşte “Efecte Secudare” şi, din păcate, dacă nu aţi...
Read MoreRSS and Social
Activez la
Last Comments