În ultima vreme am foarte multe frământări de natură profesională. Sunt genul de persoană care, când vine vorba de job (și nu numai, dacă e să fiu sinceră), urăște să stagneze. Investesc mult din mine în ceea ce fac, mă implic, dar la un moment dat, dacă simt că nu mai urc sau, mai mult, o iau înapoi, imi vine pofta de schimbare. Nu credeam că o să-l citez pe Steve Jobs vreodată, dar treaba aia cu „Don’t settle!” e legit. Oricum, nu despre asta vreau să vă vorbesc, ci despre internship-uri. Mai exact, vreau să vă întreb și pe voi: până la ce vârstă e ok să te duci într-un internship la o companie?
Între frământările mele de lunile astea, tot mai mult își face apariția o schimbare a fișei postului. Asta dintr-un motiv foarte simplu: dacă vreau să fac comunicare așa cum vreau eu, trebuie să plec din Timișoara. Și orice mi-ați zice voi, oameni de comunicare din Timișoara, o să-mi mențin poziția. Știți și voi cum sunt bugetele, cum sunt clienții, nu are rost să vă mai povestesc. E ok pe freelancing, fac și eu asta, dar „corporate” e greu. Bravo celor care o fac, pentru mine e prea multă bătaie de cap pentru prea puțină satisfacție.
Mai poți la 27 de ani să o iei de la zero într-un domeniu nou? Eu sunt convinsă că da. Poți și la 50, dacă vrei. În cazul meu, ceea ce aș vrea să fac nu mi-e complet străin. De sunteți curioși, e coding-related. Anyway, am mai făcut asta, în facultate, adică prin Paleolitic, și m-am mai jucat eu cu una alta meanwhile, mă duce capul, doar că trebuie să mă pun la punct cu noile tehnologii. Teoretic, dacă aș lua problema în mâini, în super scurt timp m-aș putea angaja ca, să zicem, junior front-end developer. Așa-i la mine, dar…
Se poate să vrei un domeniu unde nu reușești așa ușor. Ce faci când vrei să ajungi într-o companie, ești habarnist și singura cale către ei e printr-un internship. Ai avut job-uri serioase, bine plătite, doar că vrei să schimbi domeniul. Te-ai duce într-un astfel de program la 30 de ani?
Eu mărturisesc sincer că nu știu dacă aș putea. Și nu, nu mă gândesc că aș face cafele, dar internship-ul e ok când ai 20 de ani.
Totuși, există companii la care m-aș duce și să dau cu mătura. Ca exemple: Airbnb (care au o politică de companie foarte pe sufletul meu), Rolling Stone, Kickstarter etc.
Pe dincolo pana la 30 de ani tot fac internshipuri peste internshipuri oamenii si nimeni n-are treaba lor. Noi suntem un mic mai setati pe munca, poate de aia ti se pare tie ciudat (si mie mi s-ar parea, de fapt – pentru mine personal). Dar why not? La o companie mare si serioasa ar putea fi chiar bine platit (comparativ cu alte joburi din alte domenii) un intern pe front-end, si-apoi ar avea calea deschisa catre un job tot acolo (sau in alta firma).
Pe dincolo internshipul e pe bune, adică plătit. Așa că îl poți face oricând pentru acomodare într-un domeniu adiacent, de exemplu. Dar în România să faci un internship înseamnă muncă moca cât mai mult timp. Adică nu mănânci, nu bei, nu dormi în vreo casă decentă, nu ai încălzire, apă, nada! Asta dacă nu te susțin părinții, în cel mai bun caz. D-asta e riscant să faci practică la o vârstă înaintată. Eu nu-s convinsă că se merită la 30 de ani, în România, atâta timp cât e voluntariat. Dar dacă e plătit, atunci se schimbâ puțin termenii.
“Mai poți la 27 de ani să o iei de la zero într-un domeniu nou?” Poţi! Ştii bine că eu am făcut-o. La 40+.
Şi, dacă stau bine să mă gândesc, primele luni la noul meu job au fost tot un fel de internship. Trebuie doar să vrei din răsputeri să să-ţi faci loc în noul domeniu, să munceşti pe brânci, să înveţi ca şi cum mâine ar urma să dai examenul vieţii tale şi, recunosc, să ai şi un pic de noroc (un angajator care să creadă în tine, colegi care să te sprijine atunci când simţi că nu mai poţi etc.). Deci… de ce nu?
Eu am fix 27:) Si tocmai am terminat un internship care sper sa se lase cu o colaborare faina pentru ca e un domeniu nou care.mi place si firma e foarte buna. Da, mi/a fost un pic greu venind de pe o pozitie mai inalta putin sa fiu la partea de sortat materiale sau printat chestii, dar am avut acces si la multe resurse si informatii noi si nu regret deloc. Plus ca feedback-ul lor final mi-a dat siguranta ca sunt pe drumul cel bun. Eu zic ca e mai bine sa schimbi domeniul sau job-ul daca simti ca nu te mai reprezinta si chiar daca varsta poate fi uneori un impediment, ma gandesc la Will Smith in The Pursuit of Happyness si.mi trece :)) Mult succes iti doresc.
Pai cred ca la orice varsta e tarziu, atat vreme cat compania care te baga intern face bani de pe urma ta iar tu nu esti platit sau esti platit cu 3 lei se numeste exploatare, sa ii spunem mai bland o forma moderna si bine marketata de sclavagism. Nu, nu sunt comunist sau mai stiu eu ce :)) e pur si simplu vorba de pragmatism, prietene daca in compania ta invat sa mut o hartie din stanga in dreapta iar tu faci bani de pe treaba asta e normal sa ma platesti cu pretul pe care piata il dicteaza, asa cum tu corporatie nu faci campanii publicitare pe ochi frumosi nici eu, oricat de tanar si neexperimentat as fi nu lucrez pe ochi frumosi, “ca sa invat”, suna asa frumos si filantrop, nu-i asa? Saraca corporatie isi face pomana cu mine si ma invata ca pe copilul ei :)) not, face bani de pe urma mea. Si aici nu invinovatesc corporatia ca incearca ci incerc sa deschid niste ochi.
Regards,
Iubire si … Stii tu :))
Nu întotdeauna o oră de muncă a cuiva poate fi tradusă direct în câștig pentru angajator. Teoretic da, așa e, dar dacă tu doar ajuți alți angajați nu desfășori tu o activitate plătită separat – asta înseamnă, brutal spus, resursă mai mare decât e necesar. Asta așa, ca idee, că important e responsabilitatea pe care o ai. Degeaba faci și dregi dacă nu poți fi tras la răspundere. Răspunderea se plătește, nu mutatul hârtiilor.
Prin blogosferă însă internșipurile (că stagiu sună necorporatist) se împart ca covrigii – nici bun, nici rău, dar umple stomacul. Problema e că nu învață nimeni mare lucru acolo, pentru că dacă ar învăța nu ar conta prea mult banii. În loc de o specializare ai făcut un stagiu, iar astfel te vinzi mai scump.
Mai e mult însă la noi, că nu prea înțelege nimeni managementul și mediul corporatist.
Nu ai fost atent la ce am scris, am specificat clar ca in momentul in care o companie face bani de pe urma mea e normal sa fiu platit. Cat despre mutatul hartiei era, sa ii spunem, o figura de stil, nu ma refeream ad literam la mutatul unei hartii, credeam ca e evident.
Regards.
Teoretic nu e niciodată prea târziu, practica însă ne omoară. Pe la un 25-26 ani, sătulă de munca de sales support într-o multinaţională, m-am aventurat la un interviu pe un job de publicitate. Aveam 0 experienţă în domeniu dar m-am gândit să-mi încerc norocul căci mă simţeam cu înclinaţii şi talent în publicitate. Interviul a decurs foarte bine, firma m-a plăcut, doar că fiind începătoare îmi ofereau un salariu fabulos de 1200 lei în condiţiile în care suma asta nu-mi acoperea nici rata la casă. Dacă ai posibilităţi să te susţii şi din alte resurse atunci da, merită încercat să investeşti în internships, altfel nu prea e fezabil din păcate.
Păi și eu am fugit de sales, unde aveam o poziție cu rezonanță, acu 3 ani (la 24 de ani). Experiență 0, la fel ca tine. Dar nu s-a pus problema de internship. Am învățat repede de la Andreea Tomata (colegă pe vremea aia) și singură și bine-a fost.