Poate veți crede că nu sunt cea mai potrivită persoană pentru a scrie acest articol. Veți spune că, atâta vreme cât nu m-am îmbogățit și nici nu pot să-mi acopăr măcar cheltuielile de subzistență folosindu-mă de blog, nu am niciun drept să abordez subiectul. Ei, aș putea să vă spun că am început să scriu în 2007, că am scris pe alte zeci de bloguri, că știu cum funcționează publicitatea în online și așa mai departe. Dar niciuna dintre toate astea astea nu are sens în context. În fond, nu sunt decât probleme de logică elementară, ca să nu spun că-s la mintea cocoșului.
Situația I:
Se dă o companie, X, în care patronul a auzit că dacă faci SEO e de bine și compania va crește mai ceva ca Făt Frumos. Și cu toate că planu-i să se scalde în bani peste câteva luni, domnul patron nu e dispus să plătească pentru SEO mai mult de 100 de lei pe lună. Așa că apelează la un băiat ambițios care a citit el două articlole despre backlink-uri și Page Rank și-acum promite câte-n lună și-n stele. Totuși, băiatul nostru SEO-ist nu e chiar așa prost, și știe că nu poate crea link-uri chiar oriunde, că-i rost de penalizare. Și-atunci ce face? Caută o mână de bloggeri pe care îi plătește cu 15 lei pentru un articol cu un link pe cuvânt cheie, musai dofollow.
În acest caz, dragi bloggeri, dați-mi voie să vă spun:
– vă prostituați și vă vindeți pe-un corn
– nu vă ia nimeni în serios și nimănui nu-i pasă de „talentul” vostru, e un link SEO
– repet, e doar un link SEO, așa că degeaba vă agitați să vă scrieți dramele pe bloguri, nu valorează nimic
– dacă vă întrebați de ce alții iau, să zicem, 400 de euro pentru un advertorial și voi 15 lei, vă răspund eu: oamenii ăia își vând expunerea și endorsement-ul, în timp ce voi vindeți, din nou, un link SEO.
Situația a II-a:
Avem compania Y care vrea să se promoveze. De data asta, domnul patron nu e interesat de SEO. Ar vrea câteva advertoriale pe niște bloguri citite, dar știe că nu-și permite să se ducă la cei mari. De banii pe care i-ar da unui blogger cunoscut, plătește 15 care au „comunitate”.
Bun, omul plătește, bloggerul scrie. Omul se uită în statistici, dar n-are ce vedea. Niciun click. Ok, omul regândește strategia și vrea să plătească la click. Bloggerul acceptă, încep să vină vizitatorii, dar are un bounce rate uriaș și nimeni nu stă mai mult de o secundă pe blog. Omul schimbă din nou datele „contractului”. Va plăti doar vizitele de peste 40 de secunde. Vor începe imediat să apară vizitele mai lungi, dar nimeni nu va cumpăra nimic. De ce? Pentru că, între timp, blogger-ul face asta:
Să nu credeți că nu le-am spus. Le-am zis direct și politicos că nu e ok, că vând o iluzie, că din cauza lor multora le este rușine să spună că-s bloggeri, că nimeni nu vrea să se asocieze cu ei și că în ritmul ăsta n-o să depășească niciodată prețul de 15 lei/articol. Am luat block (oh, ce pierdere!).
Și-acum să recapitulăm:
– vindeți ceva fals
– manipulați rezultate
– mințiți/înșelați clientul
Situația a III-a (bonus)
No comment.
Nu primesc 3 oferte din astea pe săptămână. Nope.
Asta se intampla cand un blogger mic aduna ceva pagerank si putin trafic. Nimeni nu il indruma “ba e prea putin cat ceri” , asa ca el considera ca s-a deschis o cale si de aici va incepe sa monetizeze, doar ca e o situatie falsa si doar astfel de propuneri va avea.
off topic: ai cenzurat aiurea
data viitoare mai bine nu cenzurezi deloc
Facebook e spațiu public, mailul meu nu, așa că am încercat
Am văzut că am ratat ceva. Io ce să fac dacă și-au pus numele peste tot??? 
page rank-ul clasic, cum il stim noi, este irelevant pentru SEO de azi, exista o multime de alti factori de care se poate tine mai bine cont:) Cat despre partea cu expunerea și endorsement-ul ai mare dreptate!
Honey, I know, it’s my job
Asta cu sa faci bani din blog e un mister pentru prea multa lume, inclusiv pentru mine. Dar articolele de genul asta le-au scris altii, si mai pe romaneste (mai direct si mai putin tehnic), si mai pe ocolite, fara niciun succes. Si acum va fi la fel.
Nu mă aștept să „videc” pe nimeni. Măcar m-am descărcat eu
Astfel de greseli fac aproape toti bloggerii incepatori. Cred ca cel mai important este sa obtii la timp informatia necesaraa si sa repari ceea, ce nu faci corect.
Stai așa, că nu vorbim de bloggeri începători aici.
Stiu, suna a poptamas, insa ti se potriveste de minune: Înainte de a-mi judeca viața, înainte de a vorbi despre mine, încalță-te cu pantofii mei și parcurge drumurile pe care le-am parcurs eu…
Toți avem probleme și drame, crede-mă. Doar că nu toți alegem să ne victimizăm.
Nu ma victimizez, ci spun ca nu trebuie sa judeci totul in jur doar dupa criteriile tale. Din cate imi amintesc, nu ti-a fost prea bine cand ai fost judecata de altii dupa criteriile lor. Asa repede uiti ca doare?
Stai așa, că tu încurci capra cu varza. Una e să te critice cineva pentru unele lucruri pe care nu le poți schimba (cum a fost, în cazul meu, faptul că am ochii mari și strungăreață) și alta e să critici pe cineva pentru niște alegeri care te afectează într-un mod. Și da, ceea ce faci tu afecteză blogosfera (dacă mai pot folosi termenul).
Traim in colturi diferite de blogosfera, Anca. Cei care te cauta pe tine sau pe colegii tai, niciodata nu vor ajunge la mine si nu vor afla ca sunt dispusa sa scriu ca si voi, dar pentru 2 lei, pe un blog de 2 lei. 😀 Si stii de ce? Pentru ca cercul vostru este inchis si nu sunteti dispusi sa dati din ciolan celor mici. Nu le lasati optiuni, intelegi?
bună de tot aia cu opțiuni. nu te bagă nimeni în seamă pentru că scrii infect, asta e problema ta și a restului care scrieți pe doi lei. nu din cauză că altceva. cititorii nu vin dacă scrii infect sau dacă te ții numai de articole plătite.
scuza-ma dar ce-i poptamas? nu vreau sa ma sperii pe google asa ca te rog pe tine sa ma luminezi. sunt mai tinerel, poate de aia nu stiu multe.
Cred ca am mai vorbit despre asta Anca – si cu tine chiar, dar…here it goes:
Motivele pentru care genul asta de actiuni mi se par paguboase pt toti cei implicati sunt atat de multe!
Vad destul de des in newsfeed-ul de facebook cereri ca ale Vienelei, si sincera sa fiu nu prea le inteleg. E pe acelasi sistem cu “hai sa dam share in grupuri de facebook”, sa creasca counterele de sharing. Nu conteaza ca de acolo nu vine nimeni,decat maxim inca 2-4-7 bloggeri. Care nu sunt publicul tinta al articolelor noastre.
Adica…inteleg. Inteleg ca e mai usor asa la inceput, si ca pentru multi bloggeri incepatori chestiile astea sunt inca greu de inteles in toate implicatiile lor: relatia blog-intermediar-brand/produs-public si inapoi la blog/blogger. Si ca pentru unii, banii aia sunt necesari.
Dar unele din regulile astea sunt, in definitiv, guvernabile de un anumit “common-sense” (nu o zic in romana, ca o sa para ca vorbesc de nesimtire si nu la asta ma refer) care se educa in timp. Unii (care se dau pe net din anii 90, ca zoso – ca sa nu ma laud aiurea singura) au avut ani de zile ca sa invete toate astea. Si ca user simplu, si ca producator de continut.
Jonglez cumva cu nevoia de a avea rabdare si cu iritarea provenita din faptul ca totusi, e simplu: “ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”. Pentru ca daca devenim din consumatori de continut (care dispretuiesc SPAM-ul) niste producatori de continut (care SPAM-am si nu numai) cu veselie, nu inseamna decat ca…am devenit ce nu ne-a placut niciodata.
Da, Alexandra, am mai vorbit despre asta si am fost si-atunci de-acord cu tine, asa cum sunt si-acum. Dar discutia aia era pe un grup inchis, unde nici nu-mi permit sa spun chiar tot, ca nu e tarlaua mea
De-asta am ales sa scriu pe blog.
Aaa…eu te salut pe tine si ideea ta de a scrie pe blog, si evident ideea varsatului de idei pe blog. Ca doar de-aia scriem, nu? Ca sa facem schimb de idei, si sa invatam, si na…sa ne si zicem frustrarile.
Nici n-am zis ca de ce ai scris, sau ca ma plictisesc sa citesc chestii care-i musai sa fie spuse.
Ziceam doar ca genul asta de practica (fie din necunostinta, fie pt ca pur si simplu e nevoie de bani sau whatever) necesita multa educatie, si ca desi am mai batut saua sa priceapa un calutz sau altul, nu strica nicidata informatia BUNA si coerenta.
@ Vienela – referitor la ciolanul ala, noi doua am avut o discutie mai veche. sigur iti aduci aminte despre ce-am vorbit, n-are rost sa aducem conversatia privata in ochii publiclui. ti-am oferit ajutorul, dar ti-am pus o conditie. Ai refuzat, pentru ca metoda ta e mai rapida, asadar preferi sa faci lucruri de 2 lei, cum spune si Anca, in loc sa urci cu un nivel mai sus. Ai ales sa-ti umpli blogul cu advertoriale ieftine, in loc sa profiti de o mana de ajutor. Asa ca ti-ai inchis singura accesul in cercul ala, pentru ca nici o agentie, nici o firma mare n-o sa vrea publicitate pe un blog fara personalitate, pe care abunda reclama la site-uri obscure gen “lucreazaonline.ro” sau produse dubioase. E alegerea ta si numai a ta, nu da vina pe altii ca tin cu ghearele de un ciolan la care tu n-ai acces. Crezi ca daca vreunul dintre ei ar fi avut blogul plin de advertoriale ieftine , s-ar fi apropiat vreo agentie de ei? Iti garantez eu ca nu.
Si e pacat, ca nu scrii rau. Dar de unde esti acum, sincer ma indoiesc ca vei putea ajunge acolo unde iti doresti. Stiu ca nu-i placut sa auzi asta si nu ti-o spun cu rautate, ti-o spun ca sa intelegi ca nimeni nu ti-a facut nimic, ci tu esti principala responsabila.
Andreea, e greu de uitat acea discutie. Sincera sa fiu, nici nu vreau sa uit, pentru ca este singurul lucru care ma mai ajuta sa pastrez o anumita masura.
Inca mai sper ca va veni ziua in care imi voi permite sa iau o lunga pauza si apoi sa stau in fata voastra cu capul sus…
Scuze, defect profesional, dar ce-i frate cu caietul ala al tau? pana si mirc-ul arata mai bine (la vremea lui). vorbesc de chestiile alea adaugate de tine.. la articole nici n-am mai ajuns ca m-am speriat. cu placere.
Nu-i suficient sa stea cu pagina deschisa timp de 40 de secunde! Trebuie sa nu faca bounce pe vizita respectiva si sa stea 40 de secunde intainte sa mearga pe alta pagina de pe acelasi site…
Nici când am fost la inceput n-am putut sa accept sa scriu pentru 2 lei, am preferat sa nu scriu, mai ales ca atunci cand am inceput blogul nici macar nu am avut in minte ideea ca se pot face bani cu asa ceva.
Ma amuza uneori cand primesc cate un email de la o persoana care ar dori un advertorial si dupa ce ii spun conditiile, nu mai primesc nici un raspuns…
Pana la urma urmei, fiecare e cu felia lui si face ce vrea, nu cred ca suntem in masura sa judecam. Adica n-are rost.
Nu degeaba se spune ca “Ce e prea mult strica!”. Un blog plin de advertoriale nu va atrage marile companii, nici cand esti mic, nici cand esti mare. Doar ca multi habar nu au ca nu esti in regula pentru X RON.sa scrii zeci de adv.(chiar daca ban cu ban…), nu e in regula sa iti transformi blogul in “magazin”ce vinde adv.
Foarte interesanta discutia ! Am urmarit si eu o vreme blogul Vienelei. Sincer, m-am oprit tocmai din cauza multimii de advertoriale. Cat despre ciolan si cine are acces la el…cred ca cine crede ca e suficient sa scrii mult si mai ales bine, se imbata cu apa rece. Bloggerii care reusesc cu adevarat nu sunt doar niste scriitori in online, ci sunt ceva mai mult de atat , sunt oameni de media care cunosc mediul in care traiesc si asa se intampla ca acest “cerc inchis” sa-i vrea, sa-i imbratiseze, sa-i ajute sa prospere, concluzionand, pe cifre, pe ce vreti voi sau nu, ca toata lumea a avut de castigat.
Din cate imi amintesc Vienela cocheta cu un site dubios ca si partenera, de advertoriale.Tin minte ca a tras teapa unor bloggeri si ea si partenerul ei pana cand acestia au inceput sa scrie pe bloguri articole ca semnal de alarma abia atunci au dat si ei premiile. concursuldeblogging.ro se numeste siteul cu princina unde vienela a tepuit bloggerii.
Eu nu știu nimic despre asta. Dacă mai trece Vienela pe-aici poate să ne spună și ea partea ei de poveste.
axlandra.wordpress.com/tag/concurs-fals . Nu, Vienela nu a fost deloc implicata doar a facut spam pe toate grupurile cu al ei concurs de blogging. Cand s-au vazut pusi la zid au inceput sa dea banii bloggerilor dupa trei – patru luni de la inchiderea concursului. Vienela este exemplul de asa nu al blogosferei la fel ca spanac, deby.ro, litere stacojii, studentul minune samd. Mai scriu si ei un articol nesponsorizat de frica sa nu-i prinda google pe naspa altfer ar fi numai teleshoping pe blogurile lor.
[…] urma discuțiilor generate de articolul de ieri, mi-am amintit de începuturile mele într-ale scrisului. Eram mult mai tânără decât acum și […]
Mare adevăr grăieşti. Nu e un plus pentru nimeni, nici cititor, nici blogger şi nici compania de-şi face publicitate.
Un Link, Backlink e bine venit tot timpul, bine daca nu vine de la pr0n site. Cand vine din Articol e si mai bine
doar ca multe blog-uri nu vind aceste linkk-uri asa le creste pretul. Vinde la o companie mai bine cu un pret mai bun. Cantitate mica, calitate mare, pret bun.
De-aia mi-ai lasat comentariu cu link catre ceva firma de transporturi?
Ti l-am sters. Bad bad SEO.
este firma mea, nu inteleg de ce nu pot completa :))
Vezi punctul 5 de la Conduită.
http://bloodie.ro/conduita/
Vă convine sau nu, Vienela este ultimul produs al porcăriilor blogosferice din ultimii ani. Așa arată urmașii. A vrut să aibă un blog de succes și a dat din coate, respectând indicațiile din jur. A, că mai vin moraliști pe la conferințe cum că ei au scris ani și nu i-a băgat nimeni în seamă sau că ei muncesc, o fi, dar tot degeaba dacă nu vorbește nimeni despre substanță. Trebuie să te promovezi, să comentezi pe alte bloguri, să SEO și activ pe rețele și naiba știe ce, dar ești în stare să pui ceva folositor? poți crea un site popular, indiferent că postând poze cu pisici sau mecanică cuantică?
Țin să menționez că, în afară de zoso.ro, n-am văzut blogăr să spună una alta despre hosting, backup, plugin-uri și treburi de genul. A, restul sunt artiști, nu se pricep la partea tehnică. Vreau să adaug și faptul că blogging înseamnă comunitate. Te citește jumate de planetă și n-ai comentarii? pentru că nu aduci nimic nou? pentru că nu ține nimeni să adauge sau să combată ceva? și totuși toți se înghesuie la tine pe blog? hai să avem pardon.
Legat de advertoriale, e destul de simplu: pune maică până nu mai poți, pe câți bani vrei. Poți avea un blog numai cu articole plătite, dacă ajută lumea la ceva. Din păcate nu, nu ajută să aberezi despre un telefon Nokia nu știu care fără să te pricepi, sau, mai rău, să nici nu te pasioneze subiectul. Restul, prostimea din afara blogosferei (eu, de exemplu) nu dau 2 bani pe brendul care face campanii pe bloguri. În cel mai rău caz, ne scârbește, așa, puțin. Un exemplu ar fi porcăriile alea de la Bitdefender, adică articole cretinele cu un slogan dubios: 100% românesc. Primești factura din Olanda dar hei, e sutălasutăromânesc. Revin, noi, proștii de rând o să cumpărăm antivirusul ăla că e bun, nu prea contează că ni-l recomandă Nebuloasa.
Cu toate astea mie îmi plac articolele de genul – e cu heituială, vă luați de Vienela, eu mai zic ceva de Nebuloasa, e fain.
Discuția asta s-a prelungit pe un grup privat, unde am aflat că nu trebuie să ai conținut de calitate, ci conexiuni. Ce să mai și zici?
@Vienela…
Mă tuto…
Haide să-ți explic eu una sau alta, că văd că devii obraznică.
1. Scrii de căcat. Nu o spun eu, ca s-o spun eu ar trebui să ai măcar un volum publicat, câteva premii de profil la activ și să fi jurizat și tu un concurs de literatură. O spun ăia de lângă tine. Mulți stau pe la colțuri, se folosesc de tine, și apoi râd. Nu-ți dau nume, deși ți-aș face un serviciu și aș fi bucuros să fac asta, dintr-un singur motiv: o meriți și mă bucură mai mult decât dacă te-aș scăpa de apăsarea asta.
2. Nu ai idei. Dovadă ideile preluate de la cineva care avea cândva un grup. Idei duse în derizoriu. Pentru că ești ATÂT de proastă încât nici măcar ceea ce ai văzut cu ochii tăi că funcționează, și ai funcționat și tu în interiorul acelui sistem, nu ești capabilă să faci să funcționeze la fel mai departe. Cum ar veni, ți-a adus cineva un cuptor cu microunde, scrie în instrucțiunile alea de folosire cum să folosești funcția “defrost”, dar tu tot sub apă fiartă te descurci mai bine. Și-apoi, desigur, pentru că ești unikată și talent, tot tu ești aia care se plânge.
3. Dai țepe. Mă rog, când poți. Mai ții minte concursul cu lenjeria de pat? Mai știi cât s-au rugat oamenii ăia de tine să le livrezi premiile? Știi când le-ai livrat? La ceva vreme bună, după ce s-a apucat una din câștigătoare să scrie despre tine pe blog. Mi-e lene să caut link-ul, dar dacă e nevoie te asigur că se găsește. Și-acum vii și faci pe corecta pe-aici?
4. Moral ești un jeg de om, aflat la limita de jos a dezvoltării intelectuale. Dacă ai gândi doar un pic mai puțin decât o faci acum nici măcar nu ai mai fi femeie, ai fi ficus. Tu vorbești de calitate când unul dinter advertorialele tale afirma, cu tupeu și fițe de atotcunoscătoare a vieții, că salvarea fetelor abuzate de tați stă în angajarea la videochat, unde pot face un ban cinstit? Da, ăla despre care am scris eu pe blog, cu link și tag către videochat-ul respectiv, iar oamenii mi-au răspuns spunând că nu au știut că ești atât de idioată și vor cere retragerea acelei mizerii. Chestie care s-a și întâmplat.
5. Promovezi toate mizeriile dubioase, că nu te duce mai mult. Uite, ai scris acum câteva zile că ai dat de un site de “locuri de muncă online” sau ceva de gen și că ai câștigat 24 de dolari în doar 30 de minute. Îți dau eu 25 dolari pe lună numai să taci din gură. 25 dolari câștigați cinstit, nu din prostituție intelectuală. Te bagi? Îmi faci mie reclamă. Pui un banner pe care scrie “BogDan mi-a zis că-s proastă. Așa că tac 5 zile și primesc 25 dolari. Poți și tu!”.
Așa, să mai continui? Că am material până mâine…
Mă opresc doar pentru că sunt obosit și pentru că am de scris editorialul pentru ziar. Atențiune “editorial”, nu “advertorial”. Nu le confunda. Închei. Hm, simt că am uitat ceva…ah, da.
Marș la căcat. Tu și toți cei ca tine.
cand zici teapa la linkul asta te referi? axlandra.wordpress.com/tag/concurs-fals
@Bloodie – O să te rog să mă ierți, nu am uitat de tine, îmi pun nisip în cap și-o să rezolv
Și bem o cafea când treci pe la București, ca să mă ierți :))
Excelent articol. Ai pus punctul pe “I”. Anul trecut eu le-am scris acestor personaje chiar “in centrul universului lor”. Grupul SuperBlog. Am criticat exact acest comportament. Zeci de oameni cu bloguri obscure se bat pentru multe premii de nimic. De asemenea consuma energie, timp si multe cuvinte pentru a se blama reciproc atunci cand X sau Y ia o nota mai mare.
Trist. Oameni care-si fac de lucru pentru 15 lei si se simt super importanti si productivi.
Andra, mulțumesc. Mă bucur tare să văd că oameni ale căror bloguri îmi plac și pe care le apreciez sunt de acord cu mine. Începusem să-mi pun mâinile în cap când am văzut ce avalanșă a pornit articolul ăsta. Se pare că am zgândărit un monstru adormit
Te sustin si te aprob in totalitate. Multi oameni care au un blog nici macar nu se gandesc sa faca o investitie pe termen lung in propria lor reputatie. Isi plang de mila in continuu ca sunt nevoiti sa accepte compromisuri pentru a supravietui, dar nimeni nu lupta de fapt sa treaca de limita aceasta a subzistentei. Pur si simplu refuza sa ia in calcul construirea unui proiect frumos, interesant, capabil sa ofere valoare cititorilor sai si sa creeze in jurul lui o adevarata comunitate.
Dupa toata aceasta melodrama, se uita cu invidie la cei care au reusit si spun sec: “Eah, ala/aia a avut noroc/relatii/bani. Eu m-am descurcat cum am putut”.
Ma bucur ca exista oameni ca tine care sa sustina acest punct de vedere. Sper sa reusim in timp sa mai trezim la realitate si pe altii. Pana la urma “E prea tarziu s-o iau de la capat” e valabil doar pentru oamenii care nu reincep niciodata:)
[…] că atunci când ataci un om care cântă în Orkestră, strici munca tuturor. A organizatorilor, a sponsorilor și a celor care scriu cu implicare pe […]
Hai să fiu băiat bun și să vă dau ceva de râs din vasta operă vieneleză. Adică doamna care se plânge mereu și a cărei viață este mai grea decât toate viețile celorlalte ființe ale lumii, de zici că-i Anna-Varney Cantodeea. Vă țineți bine? Ok… :))
Ambele vin dintr-un advertorial scris pentru competiția SuperBlog, materialul purtând numele de…”Fecioara lui Delaco”. Și-acum, să râdem.
Blogging, nene.
Exemplul 1:
“Nu ați știut că brânza Delaco este ca o mireasă, că este vedeta iubită de către legume și fructe?”
Exemplul 2:
“Nu-i pictor să nu aibă pânză,
Nu-i frigider fără de brânză.
Nu-i om care să nu devină fan,
De simte-o clipă gustul diafan
Al oricărui fel de brânză bună,
Ce-n jurul său oameni isteți adună.
Vorbim de gustul intens de lapte,
De sănătate, visuri, pasiuni și fapte.
Gustul Delaco- la micul dejun,
la prânz, la cină, ca și-n ajun.”
Baaaaaa is pe burta de ras :))
A batut “prea ca la tara”
În primă instanță asta faci, da. În a doua te iei cu mâinile de cap, realizând ce dăunătoare este ființa asta, alături de cele ca ea, pentru orice. Inclusiv pentru online.
Da’ să nu crezi că va pricepe vreodată ceva. Nici ea, nici orice alt fomist care-și vinde blogul pe sume derizorii, scriind asemenea derapaje de la logică.
Cred că această regulă de 40 de secunde, este impusă de Orkestra. Cât despre blogconcursoverii că nu am cum altfel să-i numesc sunt ca și ciupercile. Apar, dispar și reapar. Iar alții și-au făcut rădăcini.
Am avut multe discuții cu mulți alți colegi și toți au fost de acord. Astfel de concursuri (nu toate), sunt benefice într-un moment și anume la început și nu tot timpul, ci doar pentru a-ți perfecționa scrisul. Nu pot să zic, toate concursurile sunt de tot rahatul turcesc, dar din păcate, lipsa de încredere în sine îi îndeamnă să continuie.
Un prieten care recent și-a făcut un blog, a venit la mine ieri și mi-a zis „am câștigat primii mei 30 de lei dintr-un advertorial”. L-am întrebat „de la un concurs amice?” și el „nu, nu prostii din astea, chiar un advertorial, un link acolo”.
Deci speranța nu moare, există încă, și poate ajungem și noi la un mediu online sănătos și nu infect cum este astăzi. Iar faza cu ciolanu, frate, atâta timp cât nu știi să apreciezi și să urmezi un sfat (aici mă refer la experiență personală avută cu un alt amic), nu am ce să mai zic. Dacă tu alegi această cale nu mai împrăștia cu noroi în restul care au decis să urce pe scara această a evoluției.
Când am văzut cerințele celor de la Orkestra și felul în care ei au decis să lucreze doar cu bloggeri la început, pentru că noi ăștia, mai răsăriți suntem prea evoluați pentru ei (adică nu suntem în target-ul lor), nu am mai zis nimic, decât cine se aseamnă se adună!
Chiar am să vând un script pentru generarea de vizite autentice românești. Să vedem cât sunt dispuși acești bloggeri concursovari să dea pentru șansa lor de a câștiga. E și ăsta un mod de a face bani de pe urma bloggerilor de 2 lei :))
Știi care cred eu că este problema? Faptul că niciunul dintre ei nu are răbdare. Campaniile mari nu vin în primul an.
Răbdarea e puțin spus, ei vor acum! Să fim serioși! Câți pornesc un blog din pasiunea de a scrie și nu a câștiga? Ca mai apoi după ce ai o comunitate în jurul blogului să poți să faci campanii frumoase, cu rezultate? Toată lumea este mulțumită în acest fel, tu, clientul dar și cititorii tăi!
Și încă un lucru, câți dintre bloggeri își cunosc cititorii ca să știe ce campanii să facă sau nu? Am observat destul de des câteva campanii făcute doar de dragul de a face campanii pe un blog doar pentru că este un nume mare, dar cu rezultate slabe. Și asta datorită faptului că nu sunt în stare să instaleze un Google Analytics și să interpreteze niște date.
Și multe, multe altele!
trist ca la 25 de ani să nu știi a scrie în limba română.
Merci
cu această remarcă, am observat că trebuie să modific pagina „Despre mine” :)) Am și uitat de ea.
Email Leads http://www.listmailfresh.com
Database email low price and negociable http://www.blacklistemail.com
Emails Leads Fresh http://www.blacklistemail.com
[…] Cititi si asta – http://bloodie.ro/bloguri-de-2-lei-la-propriu/ […]