Atenţie, se închid uşile! Călătorie încântătoare şi vizionare plăcută!

Sunt o visătoare, iar acesta este lucrul pe care îl pot spune despre mine fără nici cea mai mică urmă de îndoială. Se face că zilele trecute, de voie mai puţin şi de nevoie mai mult, am circulat la 40 de grade cu mijloacele de transport în comun, în sesiuni de mai bine de o oră. Am învăţat valoarea timpului, aproape inestimabilă dealtfel, şi nu e de mirare că am ajuns să fiu o avară în ceea ce-l priveşte. Blocată în cutiile metalice impersonale, într-o căldură ce atrofiază până şi ultimul neuron dedicat raţiunii, mi-am permis luxul de a-mi plimba mintea prin utopii şi vise, prin experienţe netrăite încă şi prin dorinţe asidue.

Şi-apoi m-a izbit norocul. Am aflat că altcineva a dus mai departe visul din autobuz, atât de departe încât a ajuns realitate. Şi mai mult decât atât, e la Timişoara. Intrigant, nu? De aceea nu puteam rata ocazia de a verifica cu proprii mei ochi şi tot din acelaşi motiv nu ar trebui să rataţi nici voi ocazia.

Dacă încă nu ştiţi despre ce vorbesc, am să fiu mai explicită. Visătorii din discuţie sunt cei de la  Experimentalist.ro / Grolsch România, iar visul lor a fost să aducă o scenă de teatru pe patru roţi. Personal, iubesc teatrul în spaţii neconvenţionale, iar un spectacol într-un autobuz nu trebuia ratat. Poate de-acum, cu amintirea acestui eveniment în buzunar, călătoriile cu al nostru, drag, RATT vor fi mai plăcute.

Primele spectacole s-au desfăşurat ieri, dar dacă nu aţi reuşit să ajungeţi, aveţi timp în fiecare zi până duminică inclusiv. Se vor juca în special frânturi din “Asta-i tineretea noastra” de Kenneth Lornegan, iar actorii sunt Ioana Blaj, Paul Ipate, Conrad Mericoffer şi Radu Iacoban. Eu vă pun în gardă de acum, să nu vă răscoliţi sertăraşele memoriei cum am făcut eu ieri. Dacă vi se pare că-i cunoaşteţi de undeva pe Ioana Blaj şi pe Paul Ipate, nu sunt vecinii de la etajul 4, nici prietenii verişorilor de gradul al doilea. Sunt cuplul cu “ieşeala” de la Vodafone.

Autobuzul circulă pe traseul  Poşta Mare – Piaţa Mărăşti – Piaţa 700 – Piaţa Regina Maria – Catedrala – Consulatul Germaniei – Piaţa Iancu Huinade – Poşta Mare, unde ieri am văzut “Prima Ceartă” şi “Primul Sărut”. Plănuiam să văd doar una, dar am rămas şi la cea de-a doua. Asta pentru că mi-a plăcut, nu pentru că eu i-am zis direct Ioanei Blaj (neştiind că e actriţa) că plec dacă nu-mi place şi ea mi-a spus că ar fi dezamăgită dacă s-ar întâmpla asta (mda, diplomaţia nu este punctul meu forte). Pe cuvânt, chiar mi-a plăcut! De-asta mă duc şi azi. Mai pe larg, despre piese, vă voi vorbi zilele următoare.

 În încheiere, programul complet şi aplicaţia de rezervări le găsiţi aici. Daca nu mai sunt locuri, puteţi veni oricum să încercaţi a prinde un loc dintre ale celor ce nu şi-au onorat rezervările. Nici nu au habar ce au pierdut!