Cuvintele pe care (sper) le veți citi în continuare ajung pe monitoarele voastre tocmai de la Hunedoara. Hunedoara, orașul cu fix un pub, orașul care moare după ora 23, orașul care, fără noi, cei ce-am dezertat în orașe mai animate, are aspectul unei bătrâne care crește pisici. Dar e orașul pe care îl iubesc necondiționat…
Monthly Archives: December 2012
Eu, acum 20 de ani
Când am realizat că ceea ce urmează să împărtăşesc cu voi a fost realizat în urmă cu 20 de ani, m-a trecut un fior rece pe şira spinării. Şi eu, la fel ca mulţi dintre voi, încă mai cred că anii ’90 sunt acum 10 ani. Dar nu, dragilor, sunt 20 şi, cumva, mă sperie…
Etape înecate în parfum
Nu ţi se pare ciudat cum o fotografie îţi poate spune întreaga voastră poveste? Cum, privind-o, dau năvală milioane de amintiri şi gânduri rebele împotriva cărora, ştii şi tu, nu poţi lupta? Este genul acela de trântă în care, pentru a evita dezdoământul fatal, e mai bine să depui armele înainte de a începe şi…
Spectacol caritabil “Aventurile prinţului Ahmed”
Cam din scurt, ce-i drept, vă anunţ un eveniment foarte drag mie. Este vorba despre proiecţia filmului “Aventurile Prinţului Ahmed”, care a ajuns la cea de-a treia ediţie. Personal, am fost prezentă şi la primele două (susţinător, nu glumă) desfăşurate în cadrul festivalurilor ZFANG (v-am povestit aici) şi Plai (detalii aici). Poate vă întrebaţi ce…
Sunt o romantică
Îmi amintesc din tinereţe (ştiu că-i funny să spun asta la 24 de ani) că refuzam să mă cataloghez ca fiind romantică. Nu ştiu, poate şi faptul că eram parte dintre “ăia de la info” m-a ajutat puţin. Am fost un soi de popular-geek. Nu şi nu. Eu nu eram capabilă să mă îndrăgostesc, florile…
5 ani de oameni, nu www-uri
Mă gândeam că ar fi frumos să vă povestesc despre aniversarea bloggeristică de aseară. O dădusem puţin în melancolie, îmi vedeam deja articolul minunat şi sensibil, dar nici nu mi-am terminat bine gândul că a şi apărut articolul Corinei. A fost ceva de genul: “Beat this!”. Şi adevărul e că nu pot spune mai frumos…
Dimineaţă de iarnă
Ţi s-a întâmplat vreodată să te trezeşti cu lacrimi în ochi? Nu, nu mă refer la acele lacrimi care dezvăluie o oroare onirică, dar totodată semnifică trezirea la realitate şi sfârşitul supliciului. Nu… mă refer la durerea aceea profundă ce nu doarme niciodată, ci doar transcende în visare pentru a nu rata nicio secundă în…
