129 de ani de lumină

Îmi place noaptea. Îmi place cum, înserându-se, luminile încep să se aprindă pe străzi şi la geamuri. Oraşul este mult mai frumos noaptea; nu mai este gri. Îmi place cum, odată ce se înserează, totul dispare lăsând loc tinerilor care gustă viaţa din plin, îndrăgosţilor care ocolesc felinarele pentru a nu fi văzuţi când îşi fură săruturi, oamenilor care se întorc înspre case purtând, ca pe o haină nouă, zâmbete largi. Iubesc iarna, este mai multă noapte.

Eu m-am născut într-un oraş mic, dar m-am născut cu febra urbană, cu arta, cultura, muzica şi cu diversitatea clocotindu-mi în vene. Azi locuiesc într-un oraş mare şi mi-am purtat paşii pe străzile altora şi mai mari. Orice oraş are o culoare, o viaţă, o personalitate, însă oraşele mari au câte două. Noaptea, totul se schimbă. Trebuie doar să te plimbi şi să-ţi oferi răgaz să priveşti.

Voi la ce vă gândiţi când spuneţi „oraş”? Şi la ce vă gândiţi când rostiţi numele oraşului vostru? Eu mai mereu mă gândesc la oameni. Pentru mine, Timişoara este acasă. Nu a fost dintotdeauna, dar a devenit. Timişoara înseamnă de asemenea vest, tradiţie, istorie şi inovaţie. Primul oraş iluminat stradal şi prima redută revoluţionară.

V-am vorbit despre oraş, despre frumos, despre artă şi despre lumină, iar acum am să vă spun că există un eveniment care le cuprinde toate: City of Energy.

City of Energy este un proiect care s-a născut în Spania, unde a avut parte de nebănuit succes. Nu după mult timp a fost adoptat şi de România. De această dată, nu Banatul a fost „fruncea”, ci Bucureştiul, în anul 2011, urmat fiind la un an distanţă de Timişoara şi de Constanţa.

În 2011, în Bucureşti, proiectul a debutat cu un concurs de design cu nume cunoscute în peisajul graffiti şi street art din România: Saddo, Aitch, Pisica Pătrată, Noper, Sinboy şi Kitră.

Anul acesta, la cea de-a treia ediţie, Enel umple Timişoara de culoare prin mâna artistului local Flaviu Roua, cunoscut şi drept Jones. Dacă, pentru unii, câţiva pereţi goi nu înseamnă absolut nimic, cu atât mai puţin pereţii unui post de transformare, pentru Flaviu Roua, aceştia joacă rol de canvas. Veţi întâlni „Pânzele” sale la o plimbare prin Piaţa Ţepeş Vodă, vis-a-vis de Judecătoria Timişoara. Anul 2013 a fost dedicat unor nume asociate electricităţii (Bell, Edison, Marconi şi Tesla), dar la Timişoara, postul de transformare pictat va omagia punerea în funcţiune a lămpilor electrice pe străzile Timişoarei, în anul 1884.

Timişoara trebuie să fie un oraş colorat, un loc care să găzduiască tradiţia şi inovaţia, cultura veche, cea nouă şi arta în toate formele ei. Timişoara este un oraş al luminii şi al culorii! Mâzgălelile de pe ziduri ne deranjează pe toţi, dar ele nu pot fi numite grafitti, nu pot fi numite artă. Enel va continua să pună posturile de transformare la dispoziţia artiştilor urbani pentru a transforma oraşul într-unul plin de culoare.