Teatru: Bad Bed Stories – Șase povești despre intimitate
În timpurile noastre, este nevoie de mai mult curaj pentru a fi „normal” (orice-o mai însemna și asta), decât pentru a fi dizident. Degenerarea – deși nu știu dacă este tocmai termenul corect – are o istorie la fel de veche ca omenirea, doar prisma schimbându-se cu vântul fiecărei generații. Ochiul devine mai pudibond, sau, dimpotrivă, aflat în postura de voyeur la neortodox, mușchiul i se dilată mai abitir. Desigur că astăzi privim cu o normalitate care începe să semene cu detașarea sau chiar cu nepăsarea tot ceea ce este contrar valorilor sociale acceptate universal. Firește, o mare parte se datorează evoluției și este absolut minunat să cultivăm toleranța, dar unde este limita perversiunii? Într-un cuplu homosexual?...
Read MoreThe Full Monty – Ce mai ai de pierdut când ai pierdut tot?
Poate că termenul de “full monty” nu este unul care să îmbogățească vocabularul multor iubitori de teatru. În cazul în care aceștia nu au văzut filmul tiz sau nu sunt familiarizați cu puțin argou mai deocheat, odată ajunși în publicul acestui spectacol, se prea poate să fie… ușor surprinși. Pe de altă parte am convingerea sinceră că Teatrul Național din Timișoara reușește să adune la fiecare reprezentație un public educat, unul care să nu roșească în fața unui act artistic mai îndrăzneț, dar nici să nu râdă tâmp când vreo necuviință se desprinde de buzele actorului. The Full Monty aduce în scenă povestea mai mult ilară decât burlească a 6 șomeri care urmează drumul unui clișeu social vechi de...
Read MoreIgnoranța – o binecuvântare
Prostia este, poate, cea dintâi virtute a omenirii. Nu de azi, nu de ieri, ci din toate timpurile și pentru toate timpurile. Ignoranța și autosuficiența sunt, bineînțeles, chei ale fericirii, opiul sau molima de neeradicat a tot ceea ce este (sau ar trebui să fie) rațional. Și dacă tot vorbim de virtute, putem extrapola din Matei – cine-ar fi crezut că eu voi fi cea care va cita astfel de surse – și putem trage o concluzie: Fericiți sunt cei săraci cu… mintea. Mintea unui geniu fericit trebuie că este, pe undeva, măcinată de o demență. Ori altfel, înconjurat de mințile trase la indigo după o matriță prost aleasă, cu siguranță ar fi adus măcar într-un soi de depresie socială. Antoine. Intelectual, chiar genial, la...
Read MorePană de automobil în Studio “Uțu Strugari”
Dacă aştern aici numele lui Friedrich Dürrenmatt, poate că nu sunt mulţi aceia care îl vor asocia cu vreo proză sau vreo lucrare estetică. Dacă totuşi spun Kafka, menţionez “Procesul” şi vă spun că “Pană de automobil” este ideea lui Dürrenmatt pe care o putem numi o demnă succesoare a procesului lui Kafka, parcă vă stârnesc interesul, nu-i aşa? Piesa “Pană de automobil“, în regia artistică a lui Sabin Popescu, îi adună pe scena sălii studio a Teatrului Naţional din Timişoara pe cei 6 actori, Romeo Ioan, Damian Oancea, Valentin Ivanciuc, Cristian Szekeres, Onuţ Danciu şi Irene Flamann Catalina, oferindu-le un singur rol aparent, dar şi un al doilea rol latent înscris adânc în obişnuinţa lor de...
Read More“Amorul e o boală ca scarlatina: trebuie să treci neapărat prin ea”
Povestea Annei Karenina este, fără îndoială, una foarte cunoscută. Mai mult decât atât, aş îndrăzni să o numesc cu adevărat fascinantă. Curiozitatea de a vedea viaţă suflată atât peste Anna cât şi peste celelalte personaje creionate de Tolstoi m-a adus marţi seara pe treptele Teatrului Naţional din Timişoara, cu biletele în mână şi cu nerăbdarea în bătaia piciorului pe pavaj. În trecut am văzut multe piese care m-au dezamăgit. Fie erau foarte slabe în accepţiunea generală, fie nu m-am indentificat eu cu viziunea regizorală. Am învăţat aşadar să nu îmi ridic aşteptările pe culmi înalte înainte de spectacol. Şi cum orice regulă are excepţia sa, trebuie să recunosc că de această dată am plecat ferm convinsă că...
Read MoreRSS and Social
Activez la
Last Comments