Nu-i nicidecum un subiect nou, însă văd că „moda” asta nu vrea să treacă nici în ruptul capului. Vorbesc aici despre invazia de suferinzi internetici care deplâng generația nouă, cea lipsită de guma Turbo, Bonibon și TEC. „Generația cu cheia la gât” sau „Coplilăria Noastră vs. Copilăria voastră” sunt doar două exemple de la noi, dar fenomenul este global; sigur ați văzut postări despre 80s sau 90s kids. Pentru referință, luați de vedeți clipul ăsta.
Problema nu este nostalgia, asta e de înțeles. Înțeleg și decizia unor branduri de a o exploata (vezi ROM). Dar de aici până la a decide că setul tău de valori este singurul care poate valida o copilărie, e cale lungă.
„Eu n-aveam calculator, eram toată ziua afară și băteam mingea”. Copiii de azi sunt mult mai tehnologizați decât eram noi, e adevărat, dar este evoluția firească a lucrurilor. Normal că nu îți dorești renunțarea la relațiile interpersonale, dar să fim serioși, calculatorul, telefonul și alte gadgeturi fac parte din viața copilului. Sau ar trebui să facă, altfel este semn de alienare.
Hai să o luăm altfel. Eu m-am născut în ’88, așadar n-am amintiri din epoca de aur. Mai mult decât atât, nu am avut bunici la țară, prin urmare îmi lipsesc și amintirile vacanțelor la sat. E absurd să spui că am trăit degeaba dacă n-am plimbat vaca, dacă nu am amintiri amuzante de când stăteam la coadă la lapte, dacă n-am avut foc în sobă și așa mai departe.
Generația mea e cea care „suferă” cel mai tare după vremurile trecute. Ați crescut cu blugi, Cola și Cartoon Network. Ați fost fericiți, da? Ei, părinții voștri au crescut cu desenele Mihaela, difuzate în porții minuscule. Au fost fericiți? Da. Lumea se schimbă, fie că vrem noi să acceptăm sau nu.
Nu, copilăria ta nu este etalonul. Nu, copiii tăi nu trebuie să aibă aceleași experiențe pe care le-ai avut tu pentru a fi fericiți. În loc să le zicem că-s triști, că habar nu au ce înseamnă fericirea pură, nu am putea să ne bucurăm că au mai multe decât am avut noi sau părinții voștri?
Bine ai revenit în prezent. Acum pune-te și descarcă-ți Sandy Bell sau Captain Planet.
Ce foc ai luat
) mai discutam cand o sa ai la randul tau copii. Ideea era ca sunt foarte singuri 
crede ma ca sunt, chiar daca nu din cauza lor! fireste ca fiecare generatie are farmecul ei. Ma amuza cand te enervezi 
) sandy bell e de pe vremea ta. 1D e acum cool. si nu, nu sunt desene 
Dacă 1D înseamnă One Direction, știu cine sunt
jos palaria!
nu te intreb daca esti fana ca te urmaresc de ceva timp si ai alte gusturi… Sunt de accord cu comentariul tau de mai jos.Au avantajul ca sunt liberi sa faca tot ce vor ei! Dar ceea ce spuneam eu era referitor la singuratatea copilariei lor in orasele mari. Nu ca o cheie la gat are farmec sau niste demolari… dar uite…fi mea ieri s a dus 7 statii de tramvai ca sa se vada pentru 2 ore cu o prietena pentru ca afara nu iese nici un copil. Si faza aia cu trei fete pe o canapea toate cu tabletele in mana s a intamplat la mine in casa. Le am confiscat instant. Despre asta era vorba… Tu nascuta aproape la revolutie ai copilarit in casa? Ma indoiesc. Zi frumoasa.
Pradoxul este că aceşti copii fără copilărie (şi nu vreau să generaliez) îi au drept părinţi pe cei care plâng după guma Turbo şi după statul pe afară până târziu în noapte. Atunci despre ce vorbim? Cine o fi de vină? Oare e mai comod să îi pui o tabletă în mână, decât să-ţi duci odrasla în parc? Oare cât este de folositor să îl cari la nu ştiu câte cursuri şi ore particulare, fie că are sau nu înclinaţii pentru acele lucruri? Oare ar trebui să le limităm accesul la tehnologie şi să-i îndemnăm să-şi trăiască copilăria cum ne-am trăit-o noi, făcând din ei nişte neadaptaţi? Grele întrebări. Dar cine a zis că este uşor să fii părinte. Nu a fost nici atunci, nu este nici acum.
Bune întrebări. Ca de obicei, echilibrul e cheia. Nu, nu trebuie să trăiască copilăria pe care am trăit-o eu sau pe care ai trăit-o tu. Nu trebuie nici tableta să devină cult. Echilibru!
Excellent point!
Iti dau dreptate, insa acum trebuie sa recunoscut si tu valoarea insurmonabila a Captain Planet
Fiecare generatie are ceva diferit, e si normal. Dar eu cred ca animatiile de atunci erau mult peste cele de azi.
Captain Planet FTW!
Desenele noastre erau, într-adevăr, educaționale. Ia, spre exemplu, Cartea Cărților. Dar nu pot afirma că cele de astăzi nu sunt, din simplul motiv că nu mă uit la ele.
Pfuai, ce ma dispera chestiile alea!
Eu m-am nascut undeva la inceputul anilor 80, asa ca am copilarit fix intre anii mentionati de tine, dar nu mi se pare ca am pus noi motul la caciula. Mi-am facut si vacante la tara (pe vremea aia mi-am promis mie insami ca n-o sa ma mut niciodata la tara si in veci pururi n-o sa am solar cu rosii…).
Cel mai rau ma dispera partea cu “noi ieseam afara cu cheia la gat si era ok”. Right… pentru ca pe vremea aia erau 5 masini / m2 ca acum. Sau atatia neni prietenosi (de fapt erau, dar nu vorbea nimeni despre ei – eu tin minte unul).
Bineînțeles, sunt mult mai multe pericole astăzi. Accesul liber la tot felul de lucruri are și un revers. Nu e bine nici să ținem copiii sub un clopot de sticlă, doar să adaptăm educația vremurilor în care trăim.
Eu sunt din cei care au avut cheia la gat, au fost pionieri s.a.m.d.
Acum mai multi ani am contribuit cu materiale pt latrecut.ro pt ca aveam multe chestii din vremea respectiva si iti spun ca revazand toate vechiturile acelea nu regret prea mult acele timpuri. Si mai vreau sa zic o chestie: cel putin cei care au copilarit inainte de revolutie, isi doreau si atunci toate chestiile care au aparut dupa, eram inebuniti dupa ele (sucuri carbogazoase, gume, blugi turcesti, ciocolata, etc). Cine spune ca numai ciocolata Kandia era cea mai buna si nu-si dorea altceva, minte.
Dupa parerea mea gadgeturile n-ar trebui sa faca parte din viata unui copil mic. Dar cand ne jucam prin fata blocului visam ca la SF la gadgeturile de azi – doar jucam “telefonul fara fir”! Eu sunt de parere ca perioada anilor 80 nu a fost una mai buna ca cea de azi pt ca era plina de lipsuri si traiam intr-o societate inchisa, cu valori mincinoase si impuse (azi esti liber sa traiesti si sa te manifesti cum vrei, atunci nu puteai).
Dar au fost si parti bune: atunci puteai sa iti lasi copilul la joaca toata ziua fara sa ai emotii ca va pati ceva, socializam mai mult si direct, petreceam mai mult timp afara si nu in casa, citeam mai mult si urmaream mai putin televizor, etc. Altfel nu ar trebui sa regretam nimic din perioada comunista.
Așa cum spunea și Dan mai sus, fiecare generație are farmecul ei și, bineînțeles, lipsurile ei. Faptul că sunt liberi să facă orice, să devină orice, să se informeze despre orice… e, din punctul meu de vedere, cel mai mare câștig al vremurilor. Prețul plătit pentru asta e destul de mic comparativ cu ceea ce primim.
Daca e ceva rau in vremurile astea este consumerismul, curent ce a facut ca oamenii sa devina mai superficiali inca de mici. Azi totul este despre bani si popularitate. Sa ma contrazica cineva, dar eu am impresia ca elevii de azi vorbesc numai despre telefoane mobile (sa fie cat mai scump si nou). Nici eu nu vorbeam de Kant cand eram elev, dar parca aveam preocupari mai diverse si mai “pamantene”. Zic asta pt ca zilnic merg cu transportul in comun si aud ce vorbesc elevii, si vad ca sunt toti lipiti de telefoanele lor de ultima generatie. Eu plescaiam o guma Turbo.
Bine ai zis , Anca.Echilibru.Si masura in toate.In rest, se stie:contradictiile genereaza progresul.Si daca se respecta conditiile nu e nimic rau in asta.
“, calculatorul, telefonul și alte gadgeturi fac parte din viața copilului. Sau ar trebui să facă, altfel este semn de alienare.”
De ce ar trebui considerat semn de alienare?