Random act of kindness

Nu ştiu dacă voi vă deplasaţi din punctul A în punctul B călărind unicorni care vomită curcubee, dar pot spune cu siguranţă că asta nu se întâmplă în cazul meu. Ba chiar am îndrăzneala de a băga mâna în foc şi pentru alţi câţiva cunoscuţi.

Adevărul este că lumea nu este nici pe departe un loc prea blând pentru mulţi dintre noi. „A wonderful world” my ass. Lumea e rea, egoistă şi oarbă.

Dar.

Citeam despre „Suspended coffee”. Mai exact despre cum poţi face un gest frumos oferind o cafea unui necunoscut care, dintr-un motiv sau altul, nu şi-o poate permite. Puteţi citi la Andreea mai multe despre această campanie şi despre cafenelele care s-au implicat. Şi acesta este doar un exemplu. Mă surprinde să văd că ideea de „Random act of kindness” începe să prindă.

Poate că multe voci vor spune că e tot un fel de hipstăreală, dar vin şi vă întreb: „So what?” Şi da, lucrurile de genul acesta ar trebui să ne vină natural, dar altruismul cred că s-a pierdut undeva pe drum, astfel că o faptă bună este „a big deal”.

Acestea fiind spuse, am de gând să încep o serie de astfel de gesturi. Poate să ofer o bere unui străin într-un bar, să las pe cineva în faţa mea la coadă sau pur şi simplu să spun cuiva că arată minunat în acea zi. Sunt convinsă că fac astfel de lucruri involuntar de multe ori, dar voi încerca să le fac şi atunci când sunt atât preocupată de mine încât sunt oarbă la nevoile altora.

Cine ştie, poate înseninând zilele altora, zâmbetele lor vor aduce soarele şi pe strada mea.

P.S. Am o muţime de căutări pe blog pe tema “Cum să fiu un om mai bun?”.

Uite, aşa poţi!