Te scoală și vezi minune. Mai este foarte puțin și va fi februarie. Aceia dintre voi care mă citeați și anul trecut pe vremea aceasta probabil vă amintiți că aceasta nu este tocmai preferata mea. Mai mult decât atât, în aversiunea mea, am numit-o copilul prost al anului. Nu știu cât e realitate și cât e preconcepția mea cauzată de evenimente neplăcute, desfășurate, parcă, după un tipar cu repetiție nemiloasă în lunile lui februarie ale ultimilor ani.
Așa ciungă cum e ea, luna aceasta are totuși 28 de zile. Să mă sui în vârf de pat și să nu-mi părăsesc lumea imaginară până va veni, în sfârșit, luna martie, nu este o soluție. Mă simt obligată să-mi creez un plan de supraviețuire.
Mă puteți lua în râs, puțin îmi pasă, luna asta obișnuiește să-și treacă șenila peste sufletul meu și numai eu sunt de condamnat dacă nu îmi iau toate măsurile de precauție.
Așadar, ce-i de făcut? În primul rând, trebuie să scriu. Să scriu mult, să scriu din suflet, să dau afară tot ce e negru, alb, sau de nuanță sură. Să mă îmbrac gros și să-mi părăsesc căminul mental, să caut oameni și să primesc oameni. Să mă bucur de ei. Să îmi creez drumuri către aceștia pe fundații cu sort de încrederi și iubiri echilibrate. Echilibrul este cheia supraviețuirii în această lună, dar am nevoie și de puțin ajutor din partea universului. Va trebui, la rândul lui, să fie mai moderat. Am să-mi ascund efervescența în sân, de unde n-o voi lăsa să iasă până la primăvară. Altfel – cine știe? – va ajunge să-mi facă mai mult rău decât bine. Să-mi scot inima din stadiul de stană de piatră…
Februarie, m-ai lăsat să cred că îți dau peste bot, iar tu, profitând de vulnerabilitatea mea, ți-ai folosit farmecele pentru a-mi insufla atmosfera de nesiguranță și nevroză. Așa începe…
***
Acest articol reprezintă o jumătate din răspunsul meu la provocarea primită de la psi, care suna cam așa:
psi:
te provoc să scrii la jocurile noastre de sâmbătă şi luni. nu totdeauna, doar acum, ediţia aceasta.
pentru detalii ştiu sigur la cine vei apela! în schimb voi face o faptă bună la alegerea ta. ei?
Cu siguranță ați observat cele 12 cuvinte evidențiate în text. Este vorba despre „duzina de cuvinte”, unul dintre jocurile lui psi. Mai multe detalii veți găsi pe blogul ei. Până una alta, cealaltă jumătate de provocare o voi posta duminică seara. Apoi aștept fapta bună de la ea 
___
[…] Au mai scris Psi , Vladen, oglinda lui erised, ComiCultural, Dan, Sonia, bloodie, dan […]
erau diminetile…acum ai dat buzna si seara?? te au chinuit cuvintele…Tu esti campioana la stilul liber :)) Noapte calda
Articolul ăsta chiar este scris în stilul meu consacrat.
M-au chinuit cuvintele, zici? Să înțeleg că nu-ți place articolul meu? 
:)) orgoliul autorului…si feminin!! Daca nu mi placea treceam peste doar citind. Te am simtit stransa intre cuvinte, a trebuit sa le legi si te au fortat sa te opresti din cum esti tu. Libera sa scrii “ca cand” “facerea de bine e…” fara nici un complex si cu o autoironie care mi face cafeaua atat de buna. Mda…cam asta. Exista si varianta doi daca vrei…limba de lemn de ceai de tei…”vaaai ce frumos ai scris” ! Te coafeaza? Bagam texte no broblem
Sunt femeie, mă alint și eu 😀 Nu era ceva serios :p
În altă ordine de idei, sinceritatea e virtutea cea mai de preț în ochii mei. Așa că… fără cenzură 😀
Și da, ai dreptate, libertatea e și ea foarte importantă
care faptă bună nu se va lăsa nici ea aşteptată prea mult… dar alegerea e la tine, aşa cum spuneam!
numai macarons să nu mă pui să fac… că am promis deja, vai de capul meu. bine că nu vor fi roz.
O să mă gândesc la ceva drăguț, promit
În altă ordine de idei, m-am descurcat onorabil la provocarea ta? Sper că n-am omis vreo regulă. 😀
all is perfect! 😉
De necazul tau se vor bucura cititorii tai. Hai ca-i scurta luna, nu dispera! Inspiratie sa fie 😉
Măcar atâta bun să iasă.
Tu-ți dai seama că măcar are numai 28 de zile februarie? Una din chestiile bune ale lunii. Altă trăsătură faină a ei e că se lungește ziua! Și plecăm pe lumină de la lucru. Alta e că e ultima lună de iarnă, ULTIMA!!!
Și să știi că m-am gândit la chestiile astea azi la lucru, înainte să postezi tu, că mă gândeam că o să scrii ceva de tăiat venele având în vedere că mâine e 1 februarie. :))
Bine că ești tu optimistă. 😀 Dacă vrei, totuși, să mă înveselești, ciocolata ar fi o soluție 😀
Are girafa în rucsac alte goodies pentru tine. 😀
Nu pot spune ca sunt un cititor fidel al blogului tau (dar imi pare rau pentru asta, vazand cum scrii), insa mie nu imi pare ca te-au “chinuit” cuvintele. Sigur, poate nu e in stilul tau ironic asemeni articolului precedent, celui cu fotografia roz sau celui despre “ce face Anca atunci cand ii place un tip”, insa cred ca tocmai in asta consta farmecul de a scrie: sa te poti reinventa in cuvinte si sa scoti ceva frumos din fiecare. Si ai reusit sa faci haz de necaz, chiar daca pare o nota pesimista. Promit sa investighez cauzele pentru care nu iti place aceasta luna! :))
Am vrut întotdeauna ca blogul meu să aibă o personalitate bine definită. Am încercat să-l nișez, să păstrez niște rigori și niște obiceiuri. Nu am reușit. Până la urmă însă, are o personalitate, pe a mea, cu totul
Așadar, uneori e blog cu capul în nori, alteori sarcastic, trist, vesel. La început nu mă reprezenta blogul. Scriam ficțiune mai mereu. Observ însă că ia tot mai mult din mine, iar mie mi-e greu să mă expun pe catafalc. Eh, o fi bine totuși
Simplul fapt ca tu il scrii si il creezi din mers il face sa fie o parte din tine (pe blog). Cat despre expunere… si mie mi-e greu, dar am intalnit si cititori care luau de bun tot ce citeau, asa ca la un moment dat constat ca devine simplu sa lasi deoparte “autocenzura” si sa incerci sa te transpui in litere. Cat de bine iese… nu pot spune, las la aprecierea celor care citesc.
Te înțeleg perfect. Nu vrei să știi câtă lume m-a întrebat dacă sunt bine în urma unor exerciții literare mai… profunde
Imi imaginez… 😀
:)) nu eşti singura, nu eşti singura! eu când scriu dark, aproape tuturor le vine să mă consoleze, uitând că, de fapt, blogul este unul literar şi nu personal.
Nu stiu de ce ai oroare de februarie, ‘ oi avea tu motivele tale, un lucru este cert, insa:prin oricate incercari o fi trebuit sa treci, esti totdeauna invingatoare!Eu asta vad.Nu-ti sta in cale nici un obstacol.Asa ca, fii barbata!Zoe!Acusi suntem in martie, ce mai e? Doar prima si ultima luna de iarna!
AMR 28 de zile. Deep breath, Anca, deep breath
Asa, asa, capul sus!
Ca să spun adevărul mie Februarie nu îmi spune mare lucru :)) așa că poate i se și potrivește numele de „copilul prost al anului”. În caz că o să mă supere prea tare o să revin la ghidul tău de supraviețuire 😀
Dacă februarie „nu mi-ar spune nimic”, n-ar fi o problemă. Mai ma luni de-astea care nu-mi inspiră mare lucru. Problema cu asta e că e pure evil!!!
Duzina ta este foarte buna
și scrisul nu-ți e în zadar
să scrii de patru ori pe lună
ai talent și-i păcat să scrii mai rar.
Voi scrie-atunci când inspirația o vrea
Și nicidecum pentru a jocului vrere
Când scriitura-mi are dată fixă
Vraja se stinge. Va fi tăcere.
[…] mai scris la duzină: Vladen, Scorpio, oglinda lui erised , ComiCultural, Dan, bloodie, dan, Sonia, roxana, Vero, maya, Ioana Soglu, Adriana, Vienela, Drugwash, Some Words, Raluca M., […]
Infruntate, toate trec altfel.
Ianuarie, Februarie…luni prea moarte.
frumos! felicitari!
Articolul tau ma linisteste foarte mult. Imi place modul in care scrii!