De când mă știu, am fost mână largă și am cheltuit bani fără nicio urmă de chibzuință, pe toate prostiile, dar niciodată nu mi-a părut rău. Mereu mi-a plăcut să-mi fac mofturile, gândindu-mă că, până la urmă, pentru asta muncesc. Atunci când ajungi să prestezi 8-10 ore la locul de muncă doar pentru a-ți acoperi cheltuielile, e clar că ceva nu este în regulă. La fel, dacă strângi bani exclusiv pentru planurile mărețe de viitor, s-ar putea să uiți să îți trăiești tinerețea și prezentul.
Se poate spune despre mine orice, dar nu că aș fi zgârcită. Totuși, pe banii mei există un singur stăpân, iar acela sunt eu. Well, aparent nu toată lumea e de aceeași părere.
Toți din jurul tău se cred mai inteligenți decât tine, să nu crezi că este altfel. Poate nu ți-o spun, dar este pur și simplu natural. Problema este că mulți dintre aceștia sunt deopotrivă plini de bunăvoință, sfaturi și înțelepciune. Și eu n-am o problemă să ascult sfaturi, atâta vreme cât vin de la cineva care este în măsură să le ofere, altfel e plin de părerologi pe internet și-n viață. Și-acum revenind la bani, ăștia plini de înțelepciune vor crede mereu că știu mai bine decât tine ce ar trebui să faci cu banii pe care i-ai muncit, i-ai primit, i-ai moștenit șamd. În continuare, cazuri concrete, din experiența-mi proprie.
Puțin context înainte de toate: urmează să-mi cumpăr un apartament cu 3 camere, aproape de centru, achiziție finanțata în proporție de 35% cu banii jos, diferența cu credit de la bancă (nu în franci, nu vă agitați).
„Vai, Anca, dar este extrem de scump!” Da, prietene, snoaba din mine vrea să cumpere locuințe overpriced pentru că așa s-a gândit ea azi noapte. E fiica lui Onassis. Sau poate ăsta-i prețul pieței?
„Te-ntinzi mai mult decât ți-e plapuma.” Dacă mă agitam puțin, mă mutam în Piața Unirii, într-un apartament măricel dintr-o clădire istorică. Dar nu m-am agitat, pentru că ar fi fost un efort financiar prea mare. Eu știu cât mi-e plapuma, tu cum ai dedus?
„Nu mai bine te muți într-un apartament nou, la marginea orașului? Uite ce apartament frumos are Getuța!” Nu! Dacă piticul meu de pe creier îmi spune că vreau să mă-ntorc acasă pe jos, după ce-am fost la bere, și să nu fac mai mult de 10 min, care-i problema ta?
„Nu-i normal așa ceva. O casă se ia în familie. Mai bine ai căuta să te măriți.” Așa-i, numa’ ce scriam un anunț la matrimoniale: „Tânără, roșcată, 35 la picior, caut bărbat cu adeverință de venit pe ultimele șase luni pentru căsătorie. Fără copii sau datorii și cu scoring bun la Biroul de Credit. Cer și ofer seriozitate!”, sună bine?
„La prețul ăsta găsești casă în (introdu nume de sat la cel puțin 10 km de Timișoara).” Ce fițe pe mine că vreau să locuiesc în oraș! N-am nimic cu cei care își cumpără case în sate limitrofe sau chiar mai departe, dar dacă tu sau prietenii tăi ați ales asta, e automat decizia logică și corectă și pentru mine?
„La ce-ți trebuie 3 camere?” Pentru că e future-proof, pentru că diferența de preț e suficient de mică încât să evit să mă mut dacă voi face vreodată un copil (da, știu că poți crește un copil și-n 2 camere) și pentru că așa vrea mușchiul meu. Poate-mi place să dorm în fiecare seară în altă cameră, prin rotație. Unde-i problema?
S-arunce piatra ăla care mai are vreun sfat. 
Asta tot zic și eu. Fiecare are propriile priorități financiare și nu trebuie înțelese, judecate, despicate, doar luate ca atare. Tot timpul va fi cineva care ar fi procedat altfel în locul tău, așa că mai bine nu-i mai bagi în seamă.
Adevărul e că și eu am scris articolul ăsta nervoasă fiind, deci a ieșit puțin cam dur. Pot accepta dacă-mi zice cineva „Eu aș fi făcut altfel”, dar nu să încerce să-mi discrediteze mie alegerile.
Adevarat!! Chiar vorbeam cu Andreea despre care nu numai ca dau sfaturi, le si impun sau incearca sa iti taie tot elanul prin tot felul de exemple negative!!!!
Exact asta am patit si eu :)) Cu mici diferente:
“De ce doua camere si nu trei? Daca tot iti iei ceva…macar sa fie mare.”
“Da’ de ce dai atatia bani pe un apartament, cand iti poti face casa de banii aia?”
“Da’ de ce dai atatia bani pe un apartament, cand mai pui putin si iti iti iei casa de-a gata in (introdu nume de sat la cel puțin 10 km de Craiova)?”
“Vai…credit pe 20 de ani? Si ce faci daca ramai fara serviciu?”
Ca sfat, daca imi este permis: fa creditul, ia apartamentul care iti place in zona in care iti place. Nu e o chestiune pe care sa o faci iar peste un an, doi, cinci. Este locuinta in care vei locui cativa zeci de ani (minim), daca nu chiar forever. Nici nu o sa stii cand trec lunile si anii, poate in timp (cativa ani) reusesti sa faci si un ramburs mai sanatos (asa e planul meu) si iti poti scadea destul de usor perioada de credit cu 4-5 ani.
Iar “sfatuitorii poporului” sa iti faca planuri pe banii lor! Sunt satula si eu de “sindromul mesia al salvatorilor de oameni” pana peste cap.
Deci… I fell you
Good luck!
Da chiar așa, ce faci dacă rămâi fără serviciu?
P.S. Eu o să am pe 30 de ani, e și mai și.
Whoa…pregateste-te!
Vezi ca deja s-ar putea sa primesti si idei si sfaturi pentru un roman: “Dar Anca…cum ar fi sa scrii tu un roman “30 de ani de sclavie” in care sa povestesti ce presupune sa fi dator la banca atata amar de vreme? Ce zici, nu e o idee grozava? Cand scrii romanul, nu uita sa imi multumesti si mie acolo, in primele pagini…in aia, cum ii zice? Prefata!”
Si apropo de „Eu aș fi făcut altfel” – este fix ce i-am spus surorii mele cand am aflat ca vrea sa isi faca un credit pentru apartament. A fost singurul sfat pe care mi l-am permis (desi e sor’-mea si puteam sa dezbatem mult mai amplu subiectul). Motivele sunt mai…ne-publice, sa zicem.
Deci mi se pare de mare bun simt sa nu iti impui parerea, ci doar sa mentionezi trecator un argument, fie nascut din experienta personala, fie numai trecut printr-un filtru personal.
Si atat, lume! Atat e suficient
Și eu am un singur sfat (valabil și pentru tine): Dacă-ți cumperi un apartament singur sau singură, asigură-te că rămâne al tău!
Doar numele tău pe contract și/sau contract prenupțial!!!
De ce trei si nu patru? Camerele sa fie cat mai multe, doar poti darama zidurile si face mai putine daca te razgandesti. :))
Mai bine o hală de 300mp și o compartimentez cum vreau eu, nu?
Eu inteleg ca e pe banii tai, dar eu am specificat si in anunt ca fetishul asta nu il practic.Gata, imi chem pestele!
Trecand peste peste, daca oamenii ar fi ok ar incerca sa te ajute cu decizia pe care o iei, nu sa iti dea sfaturi ciudate. Nu am patit cu bani ca n-am( te referi la hartiile alea colorate, nu?) dar tot pateam cu cariera. Mai rau era cand lumea se bucura la fiecare esec si faceau eforturi uriase sa dea de mine doar ca sa imi zica “pai eu ti-am zis, faceai ca mine acum aveai salariul x”.
Ce-i drept, pana nu le zici ca vrei sa dai swing party intre 3 cupluri si pentru asta iti trebuie 3 camere, nu le inchizi gura.
Si… zici ca porti 35 la picior? Interesant…
Sa te bucuri de el! In rest, e can-can!
Bai, m-ai dat pe spate, in sensul al bun. BAFTA maxima iti doresc, abia astept citesc despre cum e viata de apropritar. Sa-l umpli cu bucurii si amintiri frumoase
Dojo, devenim vecine for good
omoara ma! iti citesc toate articolele de pe blog, nu m am uitat la niciunul de pe youtube. Mai bun blogul decat vblog ul ( asa i zice??) …pararea mea.
Amu, eu nu vreau să renunț la nicicare.
Dacă nu-ți place fața mea pe sticlă, mă poți citi în continuare. Și-ți mulțumesc pentru asta! 
Intre cei care iti dau sfaturi sunt si oameni care au studii relevante in domeniu?
Nu
Incearca sa vezi pe la banci niste apartamente executate. Poti sa ai surprize placute. Ghinionul unora e norocul altora.