O pasiune macabră

Dacă o fi vreo dată să mă găsesc la locul nepotrivit în momentul nepotrivit și, doamne feri, s-o întâmpla ceva, cu siguranță articolul ăsta poate fi folosit ca probă incriminatorie. Dar mi-o asum și sper că o fi bine.

Nu știu cât de sănătos este, dar am o pasiune imensă pentru crime. Cred că e de la sine înțeles că nu sunt ale mele, că nu-s la fel de idioată ca arabii de la Timișoara care se antrenează pe ascuns pentru apocalipsa islamistă, dar își dau check-in. Nu, e vorba despre documentare cu și despre criminali în serie.

Nu cred că am o explicație rațională pentru asta, doar că-mi plac și mă fascinează toate disciplinele implicate. Profiling sau psihologie, criminalistică, poliție și mister. Partea proastă e că, după atâtea cazuri deslușite sub ochii mei, orice film polițist devine al naibii de previzibil. La fel și cărțile, mai puțin Gone Girl, unde am mușcat-o.

Revenind la documentare, pe vremuri aveam abonament TV de la UPC și sufeream nespus că norocoșii cu RDS aveau Investigation Discovery. Crime, toată ziua! Am schimbat operatorul, dar… știți și voi ce s-a întâmplat cu Discovery-urile și RDS-ul. Rar serii care să merite, nema crime. M-aș putea uita la milioanele de emisiuni cu vechituri, amaneturi și licitații de pe Digi Something-Something, în speranța că se-ntâmplă ceva bizar, dar nu cred că aș avea sorți de izbândă.

Ei, dar când sufeream eu mai tare în sinea mea că nu mai pot dormi liniștită fără vocea dramatică care-mi destăinuie crime și anchete, a apărut Netflix, ca o rază de speranță. Și m-am gândit că poate, cumva, îmi găsesc Metadona în alt gen de documentare.

Cine-ar fi crezut că o să am taman norocul ăsta:

Good enough, măcar până își amintesc cei de la ID că existăm și noi:

featured foto via