Ideea pentru postul ăsta mi-a venit când mi-era foarte foame. Între timp am băgat o ciorbă, da încă nu mi-a trecut pofta de a vă povesti despre mâncare. Poate nu la fel de evocator ca înainte de ciorbă totuși.
Am crescut cu mâncarea făcută de maică-mea și bunică-mea. Una munteacă, una moldoveancă, gătesc diferit da foarte bine amândouă. Niciuna făr’ de greșeală, aia-i clar; bunică-mea putea hrăni Somalia cu foile de prăjituri imperfecte pe care le-a aruncat „în budă”, ca s-o și citez.
No, da știți voi cum e, mai ales când ești copil, că indiferent cât îi de bun ce ai acasă, tot mai bun îi ce are altul. Și deși n-aș da ardeii umpluți ai maică-mii și găluștele cu prune ale bunică-mii (să fie clar, eu nu accept termenul „gomboț”) pentru nimic, tot am făcut o obsesie pentru câteva chestii din vecini.
1. Supa de chimen de la tanti Carmen
Maică-mea nu cred că mi-a făcut vreodată. Pentru că nu știe, nu-i place și „e de săraci”. Nici bunică-mea. Băi, am jinduit ani de zile și mă mai trezesc și-acum gândindu-mă la supa aia de chimen pe care mi-a adus „tanti Carmen”, o prietenă de familie, într-o cutie de margarina. Cea mai bună.
2. Cornuri cu rahat de la doamna Szocs
Vecina noastră de vis-a-vis, care lucra la fabrica de pâine unde săream gardul de parcă acasă eram lipsiți. Și cornulețele… foarte bune, dar cred că putea să-mi dea și mămăligă rece că aș fi fost extaziată.
3. Mămăligă cu brânză de la Vichi
Vichi a fost bătrâna care m-a crescut, un fel de doică dacă vreți. Nemțoaică și pocăită (mai mult decât atipică), cred că de la ea am prins gustul pentru mâncarea dulce. Da mămăliga aia cu brânză… zici că era ospățul regelui pentru mine.
4. Fasole verde de la bunica de la Pitești
Sau teci, cum se spune-n zonă pe-acolo. Dacă aș fi stat 2 luni la ea și mi-ar fi dat dimineața, la prânz și seara să mănânc doar asta, n-aș fi putut fi mai fericită. Și mai verde, probabil.
5. Salată de țelină de la doamna Lidia
Doamna Lidia e mama lui Bogdan, fost coleg de clasă și prieten, și nu știu ce pune în salata aia, dar e de vis. E ceva cu maioneză și usturoi, atâta știu.
Acum, care din voi știe să facă supă de chimen sau salată de țelină? De vreți să vă câștigați un loc în rai, poate îmi puneți și mie într-un borcan.
foto via
Pfff… m-ai facut sa ma gandesc la bunatati de dimineata. Pentru mine in top is raciturile si placinta cu mere a lu’ mama, tortul cu o tona de ciocolata al Alinei Mayer si un miliard de feluri cu fructe de mare gatite de niste prieteni in Italia. Astept sa isi faca si Alex un “signature dish”, sa-l laud si pe el. :))
De la tine-mi place salata cu praz, #casastii
Ai avut batrana care te-a crescut? Someone tried to raise their kid posh…
Eu nu stiu sa “gatesc” decat mojito.
Adevăru-i că mămăliga cu brânză-i foarte posh :)) În altă ordine de idei, ai mei au fost ingineri în combinat, au lucrat și pe schimburi, nu era la modă să fii stay-at-home mum
https://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=j9yBPcn8IqU#t=95
Pe mine ai mei ma lasau singur.
[…] am citit articolul Ancăi despre gusturi (şi) din copilăria ei, poate pentru că se pomenea acolo despre ardeii mei […]
Tare-as vrea si eu un loc in rai printre atatia “master”.Din pacate erai prea mititica atunci cand ai venit la Campulung si masa principala parca sa zic c-a fost un pic-nic la barajul de pe Raul Targului sau la Voina iar eu nu stiu daca trecusem de faza cu cartofi prajiti si oua…..Supa de chimen mai fac din cand in cand, salata de telina nu e chiar specialitatea mea dar am una asemanatoare de morcov cu maioneza si usturoi, ca sa nu mai vorbesc de “teci” cu usturoi iar mai nou am introdus o supa de linte cu cury o bunaciune si mai multe nu.Daca cumva vreun itinerar de-al tau trece si prin Campulung sau imprejurimi, poate faci o halta la matusa ta(adica io).
Tatiana, către voi cam puține drumuri mă duc, din păcate. În altă ordine de idei, trebuie să pun mâna să învăț la un moment dat să fac supa asta. Problema e că toate rețetele sunt îmbunățite, iar mie îmi place aia „de săraci”.