Jurnal de călătorie partea I: #prinSibiulmeu

Ieri (duminică) am părăsit Sibiul şi am poposit într-o scurtă vizită în Piteştiul atât de drag mie. Am ajuns extrem de obosită şi m-au mai încercat şi toate formele de febră, ca atare puterea mea de concentrare a fost aproape de zero. Foarte entuziasmată să vă povestesc despre Sibiu, am realizat că ar fi ieşit o relatare lipsită de prea multă coerenţă. Azi sunt mai bine, mulţumesc de grijă. Acum mă amuz recitindu-mi articolul în care anunţam că în vacanţa asta am să mă odihnesc (ce-o fi fost în mintea mea?). Dar să revenim la subiect.

Există câteva oraşe care mi-au intrat în suflet şi rămân acolo definitiv. Pot spune, acum, că Sibiul este unul dintre ele, la loc de cinste, alături de Braşov, Viena, Amsterdam, Praga etc. Nu este nevoie de prea mult timp pentru a te îndrăgosti de el. Vreau să vă povestesc ce m-a impresionat pe mine în mod deosebit.

1. Oraşul, arhitectura, piatra cubică, barocul.

Sibiul are un aer boem. Este genul acela de oraş în ale cărui pieţe cochete mă visez, pe o terasă cu aer vienez, sorbind dintr-o cafea şi citind o carte bună. La atmosferă contribuie recitalurile la pian desfăşurate în aer liber, aşa cum am văzut la terasa Atrium şi sunetele superbe ale muzicienilor de la Filarmonica Sibiu, care cântă sau repetă în Piaţa Mare, pe la orele prânzului.

Până acum m-am plimbat prin oraşul care m-a cucerit fără prea multă informaţie. Weekend-ul acesta însă, Răzvan Pop, enciclopedia umană sibiană, ne-a explicat în detaliu ce semnificaţie are fiecare piatră şi fiecare linie arhitecturală. Ne-a povestit despre epocile de glorie şi de declin deopotrivă, ne-a arătat clădirile superbe şi copiile lor nereuşite. Nu am să intru în detalii, pentru că nu aş putea să vă povestesc la fel de bine şi cu aceeaşi naturaleţe cum o face el, dar puteţi citi la el ori, mai bine, puteţi să mergeţi la Sibiu şi să îl trageţi de mânecă.

Parte din programul nostru din acest sfârşit de săptămână a fost şi o plimbare lungă, obositoare, dar atât de frumoasă, cu bicicletele. Am observat că Sibiul este foarte cycle-friendly. Sibienii au peste 50 de km de pistă amenajată (în curând vor depăşi numărul de kilometri de autostradă din toată ţara) şi dacă nu sunteţi de-ai locului, puteţi închiria biciclete de la I’Velo.

2. Oamenii

Cine-a spus că omul sfinţeşte locul, adevărat a grăit. Sibienii, auzindu-i vorbind despre oraşul lor, par a fi foarte ocoşi, dar toată ideea asta preconcepută se spulberă în momentul în care ajungi printre ei, prin oraşul lor, şi observi că au toate motivele să fie mândri. Sunt oameni însetaţi de cultură, cum rar mai vedem şi oameni care se implică activ în dezvoltarea oraşului şi nu aşteaptă implicarea exclusivă a autorităţilor.

3. Evenimentul în sine

Am plecat din Timişoara cu o strângere de inimă. Ştiam că majoritatea celor ce vor fi prezenţi fie se cunosc între ei, fie au suficientă notorietate încât să îi cunoască toată lumea. Pe lângă ei, hop şi eu, cu destul de puţine cunoştinţe în grupul de bloggeri invitaţi. Am avut surpriza să constat că s-a strâns o gaşcă foarte faină, oameni interesanţi şi prietenoşi alături de care m-am plimbat, am râs, am băut, am dansat etc. Le mulţumesc.

 Lista completă cu prezenţa:

Anne-Marie, Bogdan, Cezar, Chinezu, Corina MS, Corina Săftescu, Denisa, Dragoş, Elena, Eugeniu, Ina, Mircea, Mikey Haş, Ovi Sîrb, Răzvan, Sebastian Bârgău, Vlad, Andreea, Zoso, Ivo şi sibienii Tudor Popa, Răzvan Pop, Diana-Ribana, Liliana, Coci, Pancu, Alex, Adi, Eliza, şi Raluca.

Mulţumiri mai merg la Autonom Rent a Car pentru Golful drăguţ care ne-a dus de la Timişoara la Sibiu, Citroen România pentru maşina veselă care m-a adus de la Sibiu la Piteşti,  CNM Astra, Muzeul Brukenthal, Ivelo Sibiu, şcoala de fotografie Image Art, pivniţa de vinuri Weinkeller, Pardon Cafe Sibiu, Atrium Classic Cafe şi Hotel Ibis, cei care ne-au cazat.

La final, o rugăminte am. Oamenii minunaţi care se ocupă de Sibiu Baroc Update au nevoie de 1000 de like-uri pe pagina lor de Facebook. Îi ajutăm?