Nevoia noastră de intimitate ne împinge adesea înspre a avea secrete mai mici sau mai mari. De multe ori ne dorim ca unele detalii ale vieții să rămână private, sau, cel mult, publice într-un cerc restrâns de persoane (familia, prietenii, persoana iubită). Uneori, pe lângă secretele noastre, devenim stăpâni și peste secretele altora care fie suferă de limbarniță, fie au încredere în noi.
Eu recunosc faptul că sunt foarte curioasă din fire, sunt un burete ce absoarbe informații venite pe orice cale. La fel de adevărat este faptul că, în general, sunt un bun ascultător și un excelent confident. De ce? Pentru că știu să fac diferența între lucrurile ce pot fi spuse și lucrurile ce trebuie „luate cu mine în mormânt”, pentru că știu când e cazul să dau un sfat și când nu sau pentru că știu că nu e locul meu să mă implic în viața nimănui.
Oricât de curioasă aș fi, urăsc să mi se spună secretele altcuiva. I se spune „bârfă”, dar pentru mine termenul potrivit este „trădare”. De obicei, persoana care trădează încrederea alteia și îi împărtășește secretul unui terț, începe cu fraza din titlu: „Îți spun ceva, dar să nu mai spui nimănui!”. Probabil aceasta se gândește că nu e mare lucru dacă cercul persoanelor „informate” crește cu o unitate. Ce-i, în fond, o persoană în plus sau în minus? Bibeînțeles, de cele mai multe ori se crează adevărate lanțuri care duc informația la sursa originală, înflorită de zece ori.
Cred că ni s-a întâmplat tuturor, cel puțin o dată în viață, să împărtășim un secret unei persoane în care aveam încredere și aceeași informație să reajungă la noi, complet denaturată. E neplăcut, nu? Mă întreb, dacă e un gest cel puțin deranjant pentru toată lumea, de ce unii aleg să o facă? E răutate pură? Nu se pot abține?
Nu cred ca e vorba de rautate pura, nu in general oricum.
Din ce am observat eu, oamenii uita ca e vorba de un secret si spun mai departe nefiind constienti ca informatia va incepe sa circule mai mult decat e necesar.
Să înţeleg că tu poţi accepta aşa ceva ca “greşeală nevinovată”? Eu nu pot… Nici în general, nici în particular.
da, pot sa accept. dar eu sunt o excentrica, inteleg multe care tin de natura umana…
Motivele celor care divulga un secret incredintat lor pot fi multiple., unele mai penibilre decat altele. Nici nu vreau sa stiu. Dar exista o solutie universal valabila:
: Sa oprim nebunia cu secretomania ! Odata sursa taiata…
Sa nu mai spunem secrete nimanui
Drastic, dar cred că ar funcţiona
Daca nu la cel care este pe cale sa ne divulge un secret al altuia, si la noi, cei care il ascultam, poate functiona autocenzura : ,,Nu vreau sa stiu, fara suparare…”
http://kalaimaan.files.wordpress.com/2009/03/copy-2-of-3-monkeys-rule.jpg
“Sa oprim nebunia cu secretomania! ” – mi-a placut
Poate fi vorba si de rautatea unora, atunci cand aleg sa divulge o informatie cu caracter secret. Rautatea aceea infantila, care se activeaza la unele persoane, dupa o usoara neintelegere.
Eu nu o inteleg/tolerez, dar admit ca pot face unele exceptii, in functie de circumstante.
Există şi greşeli nevinovate. Uneori. Câteodată iert şi eu, dar nu uit.
Credca prin natura noastra suntem setosi de informatie si de creatie, asa incat odata ajunsa informatia la noi,ii dam noi putina creatie , care sa ne reprezinte, si apoi…zborul mai departe. Rautatea e in barfa, pe cann daca e doar o infomatie secreta care devine desecretizata, si nuantata, nu cred ca poate fi vorba de rautate ci de “aport propriu la folclorul urban”
Dacă aş gândi ca tine, aş fi un om mult mai liniştit. Tu pari oarecum resemnat, iar asta e o chestie sănătoasă. Eu îmi mănânc nervii.
[...] articolul lui bloodie, mi-am amintit treaba cu conjunctura pe care, de alftel, am gandit-o de miliarde de ori de-a lungul [...]
Secretele sunt facute pentru a fi destainuite. Eu cred ca functioneaza dupa mecanismul “fructului interzis”: spune “nu” cuiva care vrea sa faca ceva si nu vei reusi decat sa il ambitionezi mai tare, intocmai ca pe un copil. Nu cred ca este neaparat rautate (sau cel putin nu in toate cazurile), cat este acel sentiment de satisfactie pe care il are omul cand face ceva interzis, cand incalca regulile si legile, cand depaseste barierele impuse. Personal, prefer sa imi tin secretele “secrete”. E mai sigur. Desi se poate spune ca sunt destul de deschis si sincer…