Dacă ți s-a întâmplat, măcar o dată, să te trezești în fața unei forme de artă (carte, film, ce vrei tu) și să te simți extrem de prost pentru că o poți aprecia la fel ca alții, stai liniștit! Desigur, există șanse ca tu să fii incult, dar la fel de bine s-ar putea să fii îndreptățit. Și-o să-ți spun de ce.
Falsitatea consumatorului
Atunci când o formă de artă, oricare ar fi ea, stârnește o emoție în mine, e de bine. Cu toate astea, observ un val fenomenal de oameni afectați până în măduva oaselor de niște mizerii care au fost promovate cum trebuie. Dar hei, până la urmă cine-s eu să zic că sunt mizerii? De gustibus non disputandum. Cu toate astea, nu puteți contrazice ceea ce se numește „social proof” sau, în unele cazuri, chiar spirit de turmă.
Am fost și eu la niște spectacole cu pretenții și am citit niște cărți lăudate. Nu mi-au plăcut. Firește, e greu câteodată, mai ales când cunoști oamenii, artiștii, care au pus suflet în a realiza ceva. Totuși, asta nu îmi poate schimba părerea.
E OK să nu-ți placă ce place tuturor
Pe bune, dacă ai cinci prieteni care apreciază un film, e în regulă dacă ție nu îți place. Dacă pleci cu așteptări mari de-acasă, după ce ai citit cinci review-uri bune, dar ajungi să fii dezamăgit, e perfect normal. Ceea ce aș vrea să știi e că, pe lângă faptul că o critică este adesea subiectivă, mai sunt și oameni care au impresia că, dacă au primit o invitație, sunt obligați să scrie doar de bine. Ține minte asta.
Dar artistul, artistul ce face?
Aici ating o altă problemă spinoasă pentru mine. Admiratorule de artă, nu te simți prost dacă în fața unei opere abstracte nu înțelegi nimic. Serios, s-ar putea să îți auzi prietenii aberând ore în șir despre aspecte psihologice, despre cum un o linie are rol de axis mundi (ia uite cine mai știe câte ceva din comentariile poeziei eminesciene), despre cum un punct scoate la iveală complexul Oedip sau Electra al artistului, eventual și-o tendință ușor „borderline” și așa mai departe. E ok, nu ești obligat să înțelegi mereu. Și-ți zic și de ce. Pentru că e treaba artistului să transmită. Nu e de datoria ta să cauți substratul în orice.
Serios, dacă eu mâine pictez 3 linii și un punct și vă las pe voi să căutați semnificația, asta mă face artist?
O fac și eu
Sunt și eu consumator de cultură și de multe ori interpretez ceea ce am văzut sau auzit. Habar n-am dacă artistul aia a vrut să transmită, e doar zona în care m-a trimis pe mine. Totuși, o fac pentru că așa am simțit, nu pentru că e musai să am o părere sau să găsesc o valoare.
Concluzie
Și-n final, ca să vedeți despre ce vorbesc, hai să facem un test mic. (link reparat)
Vezi că operă abstractă și tablou abstract nu înseamnă tot timpul același lucru. O compoziție cu caracter abstract poate îngloba tot felul de elemente, unele fiind doar compoziții de forme și/sau culori. Nu știu ce e axa mundi aia, dar o compoziție de culori nu trezește nici un complex.
Dacă tu pictezi 3 linii și un punct nu ești artist – deși probabil te vei prezenta ca fiind unul. Ca să înțelegi o compoziție abstractă trebuie să ai habar de simbolism și curente artistice, dar și de contextul cultural – adică de ce s-a mai făcut. Dacă studiezi puțin fenomenul vei vedea că pictorii cunoscuți au reușit elemente de simbolism cu puține elemente grafice. Practic, au un impact asupra privitorului. Dacă studiezi un Chagall, vei simți ceva, chiar dacă nu simți în tablourile expuse la mall. De asta un Chagall nu costă 150 lei ca alea de la mall. Faptul că simți nevoia să privești o compoziție, să o studiezi, să descoperi elemente înseamnă că deja ai găsit ceva.
Cât despre substrat, e valabil pentru orice domeniu. Mă amuză un om care caută substratul dintr-un tablou, dar nu are noțiuni de bază de compoziția culorilor. Dacă nu înțelegi nu înseamnă că ești prost, ci doar că nu ai cunoștințele necesare. Dacă vrei să le dobândești și nu poți, da, înseamnă că atât te duce mintea.
Știi și tu că eu vorbesc despre cultura și arta de consum. Cumva pictura mi-a fost cea mai la îndemână pentru exemplificare.
Ok, si cam ce cunostinte mi-ar fi necesare ca sa inteleg Onement VI?
De fapt, hai sa pun intrebarea intr-un mod mai pragmatic (asta fix pentru ca nu incerc sa inteleg ceva ce artistul chiar nu a transmis – pardon!): cam ce cunostinte mi-ar fi necesare ca sa inteleg cum anume o lucrare precum Onement VI s-a vandut cu aproape 44 de milioane de dolari?
Ca un ceva să fie popular nu înseamnă neapărat că e cel mai bun. Valoarea în bani e dată de ăla care dă cel mai mult – cel puțin printre colecționari. Vezi și ce zice Gheorghe mai jos.
Pointed wonderful! Arta e tocmai exprimarea dincolo de cuvinte… Acolo unde cuvintele sunt neputincioase – spre a crea o emoție… La început zice în carte Facerii, că Adam dăduse nume animalelor, deci fiind suflet pur, decoda perfect simbolismul fiecărei făpturi, utilitatea, arhetipul, etimologia sa… Noi astăzi mai deslușim câte ceva… Și ne minunăm…
Am uitat să zic de pagina aia de facebook din link. Îmi pare ceva administrat de un blogăr. Să stai pe facebook să vezi cum e cu percuția… nu știu, suprarealist. Mai mult, să tot continui cu prostiile astea crezând că lumea se va aduna în jurul lor ca la un foc de tabără… iarăși – blogăr. Clar.
Hehe, greșeală de copy paste.
Unii caută centrală, poate o să fac un tutorial. Am updatat.
Tot era ceva artistic în poza aia cu bormașinile – părea un fel de scenariu iRobot cu bormașini. A, și zici că cauți pe facebook? centrala, zic.
Mi-a placut mult testul! Genial: I got 2 out of 11 right!
3/11 eu. Sunt mai cultă
Eu 7 din 11. Și nu pentru că aș fi cult, doar am m-am uitat mai atent la urmele de pensulă.
Am pictat si eu ceva. Nu e gata, desi am inceput de vreo 2 ani. O sa va arat, sa vedem cum apreciati. 😀
Legat de arta abstracta – se uita faptul ca artistii consacrati si capodoperele lor apartin unei perioade cand aceste curente nu existau sau erau la inceput. Lucrarile lor sunt capodopere ale genului pentru ca reprezinta ceva nou si revolutionar (la momentul respectiv) in arta. Acum pare simplu, dar pe vremea lui Picasso nu se gandea nimeni la cubism, si nimeni nu a facut-o mai bine ca el. Iar Picasso a pictat in aproape toate genurile pana a inventat acest curent. Deci arta abstracta se apreciaza si intr-un anumit context, este vorba de ce aduce nou si special in arta artistul si lucrarea respectiva. Dincolo de asta vine latura subiectiva, daca iti place vizual, cromatic, etc.. daca ti-ai pune asta in casa pentru ca iti place, nu din snobism. Si aici este firesc sa zici, nu imi place. Dar altfel, este un pic mai complicat de apreciat, trebuie sa ai ceva notiuni de istoria artei.
Ok, tocmai despre asta e vorba. Daca nu ai studii de istoria artei, e ok sa nu intelegi. In alta ordine de idei, mie nu-mi place cubismul lui Picasso, deși îmi place opera lui anterioară. Și nu e pentru că nu îl înțeleg, dar nu e ceașca mea de ceai
Mă face asta un om incult?
Raspunsul e nu. Dar si aici… putem discuta de vreo 3 etape in cubismul lui Picasso
nici primele nu iti plac? Mie de exemplu imi plac primele portrete cubiste pentru ca imi sucesc mintea cumva, sunt ca un joc si apoi pe unele le gasesc geniale.
Pe mine ma deranjeaza cei care nu se pricep deloc la arta, dar descriu arta si artistii prin clisee, gen “artistii sunt nebuni” sau “si eu pot sa fac asa”. Sau cei care considera ca arta este o fandoseala (de regula inginerii si cei din zona IT).
7/11. Am incercat sa le rezolv logic. Sincer, nu mi-au parut diferite
Some art consumers just don’t get it, some artists just don’t get it.
I got 6/11 at the test though and I know(emphasis on the know) what children’s drawings look like.
8/11
Dar eu am facut practica in gradinita acum 100 de ani, in timpul liceului
Cred ca cel mai grav e sa nu ai bun simt uneori, insa uni uita de asta si sunt inganfati si culti dar na depinde de fiecare persoana cum e educat.
*unii, îngâmfați, educată și vreo două virgule. Dacă e de bun simț să comentezi cu link-uri pe care eu nu le permit (vezi conduită), imi permit și eu să corectez
Eu cred că quiz-ul e manipulator… Nu oricine poate aprecia imaginile respective după penelatură, după fărâma de culori prezentată… Compoziția se apreciază per ansamblu… Spre exemplu, am văzut picturi din colecții personale de Picaso… Și unele pot părea desenate în atelierul școlii ajutătoare… Însă distinctivul era dominant în esență… dizarmonia-armonică, ezotericul, etc… Chatarsis-ul… Și aici nu vorbsc de cubism… Pe care de asemenea cred, personal, că nu-l poate pricepe oricine, mai ales privind imaginile „flate” ale computerelor, sau cataloagelor de pictură…
Zis-a ochiul meu profan…