In loc de spovedanie

Se spune că săptămâna aceasta, săptămână numită generic “a patimilor” sau pur şi simplu “mare” de către cei mai umblaţi pe la biserici soiul decât mine, nu-i frumos să păcătuim nici cu trupul nici cu mintea. Ştiu şi eu asta, dar nu pot să n-o fac. Sunt câteva lucruri care mă scot din sărite şi mă calcă pe bătături în preajma sărbătorilor şi nici nu le am eu cu religia, ca s-o spun pe-a dreaptă. Din lunga listă de lucruri agasante, spicuiesc:

1. Mesaje peste mesaje. În preajma sărbătorilor, de oricare ar fi ele, îmi vine să-mi arunc telefonul şi computerul pe geam. Sunt asaltată de flori şi bărbaţi despuiaţi de 8 martie, lumânări şi globuri de Crăciun şi azi, în apropierea Paştelui, de ouă şi iepuri de tot felul. Facebook-ul musteşte de dulcegării şi urări de la toţi necunoscuţii şi se primesc deja mesaje cu “Hristos a înviat!”, care fie vorba între noi, dacă e să respectăm “adevărul” biblic, abia e îngropat azi.

2. Evlavioşii de ocazie. După ce un an întreg îţi îndeşi te-miri-ce-organ de-al tău prin te-miri-ce-orificiu al altuia în trafic sau la serviciu, minţi cu neruşinare sau îi dezamăgeşti pe cei din jur, greu de crezut că un post te mai scoate din rahat. Oricum n-am înţeles niciodată legătura între a nu mânca ceva şi religie. Mai degrabă mi se pare o chestie medicală. Dacă tot  ne îmbuibăm ca porcii de sărbători, măcar înainte să ne mai detoxifiem puţin. Aşa ar avea sens.

3. Cumpărăturile şi aglomeraţia. Aglomeraţia pe drumuri o înţeleg, căci fiecare mai trage către locurile natale. Aia din magazine însă, mă depăşeşte. Moooor când ies toate babele din casă şi încearcă să se tocmească în supermarket ca la piaţă, când e plin de lume şi nu merg toate casele, când nu merg POS-urile etc. Mă depăşeşte şi cultul ăsta al pusului pe masă muuult, cât mai mult. E risipă şi e păcat.

Pentru toţi cei descrişi în rândurile de mai sus….

Sărbători fericite!