Pentru cei cărora titlul le pare cunoscut, dar „nu știu de unde să-l ia”, le reamintesc: dacă ați avut vreodată neșansa să aveți de-a face cu instituții publice, cu stat la cozi și așteptat pe la uși, probabil că ați văzut cuvintele de mai sus trântite pe-un A4 lipit pe ușa unui birou.
Pe la noi a mers întotdeauna treaba asta cu plocoanele. Ploconești ca să ți se facă o favoare, ploconești și pentru ce-i al tău drept. Ploconești oricum. Credeam totuși că se va schimba ceva o dată cu timpul și drept e că s-a schimbat, dar nu de tot. Dacă pe vremuri te duceai cu rațe, ouă sau poate chiar cu un miel, acum ne-am mai emancipat. Ducem băuturi fine și țigări scumpe. Cu toate astea, am mai auzit și-n zi de azi că se merge cu miei, fazani și alte orătănii. Mai mult, asta se întâmplă într-un oraș cu pretenții.
Dacă spun „cartuș de Kent”, inevitabil gândul mă duce la doctori. Poate crescând cu educația asta oferită de societate, am dezvoltat un reflex și am devenit un soi de câine a lui Pavlov, asociind involuntar țigările de mai sus cu doctorii. N-am înțeles niciodată de ce trebuie să dăm ceva medicilor. E datoria lor profesională și în plus, mai e vorba și de o datorie morală. Înțeleg să dai o atenție, o floare, o ciocolată, dacă vrei, la fel cum lași ciubuc ospătarului, însă nu mi se pare normal să fii judecat după consistența birului. Mă depășește ideea.
Spre deosebire de medici, unde cartușul, sticla sau plicul strecurat în buzunarul de la halat sunt treburi serioase, cam la fel de serioase ca datoria vasalilor către Poartă, mai există și un alt fel de prinosuri, pe care le oferim în cazuri în care avem și ceva de câștigat. Faci jumi-juma profitul cu pila (relația), dai o sticlă de whisky să ți se repare mașina mai repede ș.a.m.d.
Acum, cu mult discutatele înscrieri în școli, etape de înscriere, împărțire pe cartiere și alte prostii, zboară plasele cu inscripții ale diverselor hypermarket-uri în stânga și-n dreapta cu o viteză amețitoare. Toate pline cu ciocolată, cafea și te-miri-ce-altele.
În orice domeniu există plocoane.
Să nu credeți că am scris postul acesta doar ca să-mi exprim eu indignarea față de practicile astea. Mi-am exprimat-o în repetate rânduri și nu-mi mai răcesc gura. Eu am o singură întrebare, de fapt. În vreme ce ații au dulapurile doldora de băuturi și cafele primite, cum se face că pe mine nu mă ploconește nimeni? Nu merit, n-am ce oferi sau am eu așa un aer etic?
Ia hai, care-mi dați o măslină?
Păi e simplu. Nu te ploconeşte nimeni pentru că lucrezi în mediul privat. Şi se presupune că eşti plătită pentru ceea ce faci. Plătiţi sunt şi cei de la stat. Dar ei au nevoie de stimulente. Întrucât salariile sunt mici. Eu nu comentez cine şi cât căştigă. Nedumerirea mea este alta. Orice om semnează un contract de muncă, ba mai mult îşi negociază un salariu. Mă întreb cine îi ţine cu forţa în locuri unde sunt prost plătiţi? Sau nu cumva au semnat actele de angajare cu gândul la veniturile de dincolo de banii care de drept li se cuvin?
Noi, cei din economia reală, încercăm să ne facem traba cât se poate de repede şi bine aşteptând un altfel de “premiu”. Clientul mulţumit, care se întoarce şi ne dă de lucru şi mâine.
Pentru mine una e suficient!
Măcar tu primești prăjituri de la clienții tăi, las’ că știu eu
Mă faci de ruşine.
Prăjiturile alea nu sunt mită. Toată lumea care participă la evenimentele la care eu sunt om al muncii primeşte prăjituri dimineaţa. Uneori, recunosc, primesc şi eu. 
Vreau și eu evenimente de-astea 😀
Eşti invitată! Mai ales că de câte ori am lucrat împreună ai făcut treabă bună.
Mă refeream la celălalt job…
Nici aia nu se cheamă mită! Să-i zicem mâncatul recuzitei după ce ţi-ai terminat treaba.
Acuma… să nu îţi imaginezi că orice recuzită se consumă împreună cu colegii de birou. Uneori fotografiez sobe de teracotă, castroane de plastic, şuruburi şi piuliţe.:)
Eu lucrez in asigurari si am un client care imi lasa banuti in plus la fiecare scadenta a politei, el ii spune -fondul de prajituri-, tare simpatica mi se pare formularea si veridica, cam 4 praji se pot cumpara din banutii aia.
Pe partea asta, cel mai mult mi-a lasat un client 70 Ron, ca i-am rezolvat o chestie urgenta intr-un timp foarte scurt.
Bine, sa ne intelegem, treaba mi-o fac la fel, pentru fiecare client pe care il am.