Nu există pe lumea asta o încâlceală mai grozavă decât cea a ideilor şi nu există un soi de bântuială mai pervers decât cel al propriilor idei. Este, poate, cel mai simplu mod în care poţi pierde controlul şi îţi poţi deveni cel mai mare duşman.
Folosind drept cărămidă speranţa, idealismul şi naiba mai ştie ce, construiesc poduri invizibile pe care – până şi mie, imaginează-ţi – mi-e teamă să păşesc. Şi mai contruiesc aure în jurul obiectelor şi al oamenilor, aure care capătă, la un nivel, valoare de adevăr. Le atribui închipuite calităţi şi defecte deopotrivă. Mă concentrez atât de tare pe lumea asta imaginată încât…
Nu mai pot să dorm, vorbesc în dodii, respir cu dificultate, am fluturi şi te miri ce alte lighioane în stomac, nu mă pot concentra, nu pot mânca, nu am chef de nimic, sunt irascibilă, visătoare, oftez prea des.
Şi-apoi, e ca şi cum te-ai uita la un fruct pe care nu l-ai gustat niciodată, dar, cel puţin, pare minunat. Şi nu-l poţi încerca, pentru că… doar “pentru că”, să spunem că e irelevant motivul, deşi el este cel care ar clarifica foarte multe lucruri. Dar ai vrea. Şi-atunci, ce-i de făcut? Te-apuci să citeşti cărţi de botanică, doar-doar i-o scrie, printre rânduri, amăreala. Dar te poate asta convinge? Nu.
Ştiţi, cumva, în cât timp trece o pasiune stupidă pentru o idee? Sau vreun spiţer priceput în de-ale minţii?
___
Aş vrea să te consolez cumva, dar experienţa îmi spune că astfel de pasiuni nu trec. Le doseşti, le şubrezeşti, dar când te aştepţi mai puţin, îţi sar în faţă precum căprioarele pe drumuri de pădure.
Daaa… şi eu am şi boala fixaţiei în general
Şi de-a dreptul mă încăpăţânez.
plictiseste-te de ele. sau nu. e bine oricum.
Mă plictisesc repede în general, dar e cu două tăişuri. Nu de puţine ori am pierdut chestii din cauza asta. Well, at least I live intense
si daca nu e bine nicicum?
Cam deprimantă varianta
hello,
S-ar putea sa se cronicizeze aceasta pasiune…uite, incearca sa faci un exercitiu de imaginatie, care iti va aduce linistea mintii: inchide ochii, inspira, expira calm ca si cand ai vrea sa iei tot mirosul unei flori preferate, lasa-te apoi in neant , atarnand (cu capul in jos!) si gandeste-te ca suntem doar niste pasageri in mulltiplul labirit al vietii. Inchide cicluri, capitole sau usi din viata ta si apoi, sa recurgi la inducerea controlulului respiratiei , astfel incat sa poti depasii momentul incalcelii ideilor, acesta avand rolul de a stapani si a aduce linistea mintii.